Şezi.

Mi-i profund indiferent că nu îţi pasă, pentru că nu mă atinge. 
Nu ştiu ce e cu viaţa ta, nu-mi pasă că e primăvară. 
Nu mă mai gândesc la ochi frumoşi şi vise rătăcite într-o seară.
Sunt noua EU, o domnişoară independentă. Ştiu că nu îţi place ce citeşti din perspectiva unui băiat. 
Dacă eşti fată, probabil te îndrăgosteşti de balivernele mele.
Dar poate că sunt singura care nu ştie că de obicei totul este invers...

Nu ştiu ce este iubirea, dar îmi place să o iubesc. 
Poate pentru că este perfectă şi mereu necunoscută. 
Ţine minte că iubesc iubirea, nu neapărat pe tine. 
Pentru că tu nu eşti nicidecum perfect.
Dragostea este ca şi tânăra independentă care păstrează mereu o taină.
Este ca şi un cuplu dintre un înger şi un demon. 
 Un Ieronim şi o Cezară. Un tu şi eu.
Da, presupun că ai suflet după imaginea ta de vampir. 
Poate că ascunzi Bunătatea însăşi pe care eu nu o văd.
Mă regăsesc în eroina eminesciană de prea mult timp,
sunt o tânără care păstrează în sine un temperament diabolic.
Şi cine ştie dacă am sau nu un chip angelic...
Ştiu că atunci când sunt îndrăgostită, mă revărs în sentiment. 
Scuzaţi-mi cascadele de scrieri din acele timpuri ireale.
Mă dezlănţui în cuvinte şi este ridicol.


De ce ar dori Crăiasa Zăpezilor să atingă focul?
Pentru că speră că ar găsi prin flacără piesa ce i-ar completa inelul infinitului.
Eternitatea mea se limitează în scris.
Iar cuvintele mele pleacă de la tine.
Stai liniştit, acum nu sunt adevărata Cezara. 
Nu sunt atât de puternică pentru a-ţi dărui sufletul.
Ştii de ce îmi pare rău pentru tine?
Pentru că ai crezut că te ador.
Pentru că ai crezut tot ce am spus vreodată...