Care este legea iubirii? Contrariile se atrag.
Bărbatul iubeşte femeia şi femeia iubeşte bărbatul, fapt firesc.
Totuşi, este un paradox faptul că reuşim să supravieţuim în toate controversele care ne înconjoară. Adevărul e că suntem guvernaţi de legi ce se neagă reciproc. Nu pot să generalizez, să spun că unui sex îi aparţine o anumită sarcină electrică, mai ales în secolul XXI.
Este cert că în lume sunt miliarde de oameni "+" şi tot atâtea miliarde de oameni "-". Primii au tendinţa să lumineze lumea ca un soare, să aducă binele, vor să lase CEVA în urma lor. Ceilalţi sunt oportuniştii, prădătorii, cei care aşteaptă maximul de la viaţă.
Iubirea e ca un război, sentimentele invadează ca şi cuceritorii de pe câmpul de luptă, taberele sunt impuse de circumstanţe să îşi schimbe permanent tactica.
Primul pas este, în mod firesc, făcut de plus. Plusul şi minusul au trăiri cu intensitatea câmpului emoţional echivalentă. Însă partea pozitivă este mai puternică. Plus îl caută pe minus, înţelegând că astfel îşi pierde autocontrolul şi adorata independenţă. În acelaşi timp, minus îşi pune masca pozitivă ca să îl astâmpere pe îndrăgostitul "+". Teatrul jucat de femei îi face pe bărbaţi să îşi piardă minţile, să caute cu şi mai multă înverşunare măcar o umbră de reciprocitate. Iar dacă "+" o găseşte, întreg universul pare schimbat.
Atunci când sarcinile "plus" şi "minus" sunt împreună, atracţia devine imposibil de neobservat sau negat.
Cuplul dintre un bărbat şi o femeie, indiferent de toate controversele care îl dezbină şi îl reîntregeşte este iniţial perfect. Nimic nu pare mai romantic şi înduioşător decât un schimb de zâmbete, o îmbrăţişare, un sărut, chiar şi cearta dintre o femeie şi un bărbat îndrăgostiţi arată organic de frumos.
În acelaşi timp, sărutul dintre două femei sau doi bărbaţi pare o demonstraţie dezgustătoare. Îmi pare sincer rău pentru cei născuţi cu chip de "plus" şi cu un suflet de "minus" şi invers. Comuniunea fiinţelor de un sex este atât de respinsă de către societate, deoarece ea contravine legilor naturii.
Iubirea a fost dată pe pământ pentru continuitatea lumii vii, pentru ca noi, oamenii, să fim tot mai mulţi. Acest sentiment nu poate fi egoist: el fie moare, fie se renaşte în timp. În mod ideal, el urcă spre o nouă treaptă în cuplul căsătorit din dragoste, la naşterea copiilor, la sesizarea plecării celor mici ieri în viaţa adultă de mâine. Nici o distanţă nu poate ucide atracţia infinită dintre îndrăgostiţi, care, odată întâlniţi, nu sunt în stare să nu cadă în capcana farmecului fiinţei iubite. Indiferent de toate explicaţiile mai mult sau mai puţin ştiinţifice pe care le-am gândit, sunt sigură doar de sentimentele pentru care toate teoremele devin mai devreme sau mai târziu axiome. Cred în legături de sânge scrise de soartă, cred în fluturi de stomac apăruţi pentru a deveni oxitocină, cred în suflete diferite, care ştiu să se oglindească la orice depărtare de timp şi spaţiu. Cred în acel ceva explicat de miliarde de oameni, de legi naturale, de religie şi de artă, cred în iubirea care face ca orice "+" şi orice "-" să devină un întreg perfect.
Bărbatul iubeşte femeia şi femeia iubeşte bărbatul, fapt firesc.
Totuşi, este un paradox faptul că reuşim să supravieţuim în toate controversele care ne înconjoară. Adevărul e că suntem guvernaţi de legi ce se neagă reciproc. Nu pot să generalizez, să spun că unui sex îi aparţine o anumită sarcină electrică, mai ales în secolul XXI.
Este cert că în lume sunt miliarde de oameni "+" şi tot atâtea miliarde de oameni "-". Primii au tendinţa să lumineze lumea ca un soare, să aducă binele, vor să lase CEVA în urma lor. Ceilalţi sunt oportuniştii, prădătorii, cei care aşteaptă maximul de la viaţă.
Iubirea e ca un război, sentimentele invadează ca şi cuceritorii de pe câmpul de luptă, taberele sunt impuse de circumstanţe să îşi schimbe permanent tactica.
Primul pas este, în mod firesc, făcut de plus. Plusul şi minusul au trăiri cu intensitatea câmpului emoţional echivalentă. Însă partea pozitivă este mai puternică. Plus îl caută pe minus, înţelegând că astfel îşi pierde autocontrolul şi adorata independenţă. În acelaşi timp, minus îşi pune masca pozitivă ca să îl astâmpere pe îndrăgostitul "+". Teatrul jucat de femei îi face pe bărbaţi să îşi piardă minţile, să caute cu şi mai multă înverşunare măcar o umbră de reciprocitate. Iar dacă "+" o găseşte, întreg universul pare schimbat.
Atunci când sarcinile "plus" şi "minus" sunt împreună, atracţia devine imposibil de neobservat sau negat.
Cuplul dintre un bărbat şi o femeie, indiferent de toate controversele care îl dezbină şi îl reîntregeşte este iniţial perfect. Nimic nu pare mai romantic şi înduioşător decât un schimb de zâmbete, o îmbrăţişare, un sărut, chiar şi cearta dintre o femeie şi un bărbat îndrăgostiţi arată organic de frumos.
În acelaşi timp, sărutul dintre două femei sau doi bărbaţi pare o demonstraţie dezgustătoare. Îmi pare sincer rău pentru cei născuţi cu chip de "plus" şi cu un suflet de "minus" şi invers. Comuniunea fiinţelor de un sex este atât de respinsă de către societate, deoarece ea contravine legilor naturii.
Iubirea a fost dată pe pământ pentru continuitatea lumii vii, pentru ca noi, oamenii, să fim tot mai mulţi. Acest sentiment nu poate fi egoist: el fie moare, fie se renaşte în timp. În mod ideal, el urcă spre o nouă treaptă în cuplul căsătorit din dragoste, la naşterea copiilor, la sesizarea plecării celor mici ieri în viaţa adultă de mâine. Nici o distanţă nu poate ucide atracţia infinită dintre îndrăgostiţi, care, odată întâlniţi, nu sunt în stare să nu cadă în capcana farmecului fiinţei iubite. Indiferent de toate explicaţiile mai mult sau mai puţin ştiinţifice pe care le-am gândit, sunt sigură doar de sentimentele pentru care toate teoremele devin mai devreme sau mai târziu axiome. Cred în legături de sânge scrise de soartă, cred în fluturi de stomac apăruţi pentru a deveni oxitocină, cred în suflete diferite, care ştiu să se oglindească la orice depărtare de timp şi spaţiu. Cred în acel ceva explicat de miliarde de oameni, de legi naturale, de religie şi de artă, cred în iubirea care face ca orice "+" şi orice "-" să devină un întreg perfect.
