Trezește-mă, acum
dacă se poate,
Să nu pot să mă
reîndrăgostesc,
Și gândurile să
nu mă mai poarte,
Spre un sentiment
atât de nefiresc.
Ajută-mă să văd
realitatea cruntă,
Să nu te
idealizez ca pe un zeu,
Căci soarele nu
poate să-ți fie rudă,
Când tu din
întuneric apari mereu.
Spune-mi cuvinte
pe care nu vreau să le aud,
Învață-mă să fiu
rece ca gheața,
Fă-mi liniște în
minte și sufletul mut,
Înainte să te
privesc dimineața.
Acoperă-mi trupul
cu frig și zăpadă,
Aruncă-mi nisip
în ochi rapid,
Căci ei nu vor să
se încreadă
În visuri ce
trăiesc în vid.
Nu te apropia
prea mult, mă arde
Îmbrățișarea ta
ca o minciună sfruntată
Și inima în
prăpastia ta cade,
În hăul
declarațiilor furate.
Scutește-mă de sărutul tău grăbit
Și mușcă-mi
buzele ce ard dogoritoare,
Altfel, tentația va
crește înzecit,
Să te iau de mână
și să te duc la mare.
Iar dacă vei
simți că îți e mult prea dor,
Că visele de
clipe cu noi sunt pline,
Dacă inima îți
zboară până la nori,
Poți fugi cât
vrei, dar să te-ntorci la mine!
