Gandurile nu mai au dreptate,
Totul se roteste in acelasi cerc,
Aceleasi amintiri, n-am forta sa le sterg.
Si lacrimile curg siroaie pe obraz,
Nimic din ce-am avut, nu a ramas...
Un deja-vu ma tot omoara incet,
Imi strapunge sigur un pumnal in piept.
Incerc sa scutur iluzii din privire,
Sa nu scot nici un sens din a ta vorbire;
Raman un suflet singur, privat si de iubire
Si de simpla ta prezenta, am doar dezamagire.
Te las sa pleci, esti liber, nu ma chema,
Sunt doar o prizoniera fara dragostea ta...
In soarele apus, nimic nu are sens,
Doar viata ma cuprinde in valmasagul dens.
Si zau as fi uitat ce este demnitatea
Intr-a ta sarutare din eternitate,
Daca stiam ca tu m-adori la fel,
Ca eu sunt pentru tine un tainic tel.
Dar nu-mi mai pasa, indiferenta presupus,
Astept cu dor rasaritul de dupa apus.
Un lucru vreau ca tu sa il tii minte:
Nu vreau sa pleci, caci te-am iubit fierbinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu