Gânduri mediocre

Sunt o formă de viaţă profană la moment, ca şi vremea de afară. Sunt ploaia fără stropi de apă, sunt tunet şi fulger. O descărcare electrică. 

Nu cereţi niciodată nimic de la o femeie îndrăgostită, ea oricum nu vă va asculta. E mult prea sus cu gândurile, pluteşte ca şi norul acela imens ce acoperă jumătate de boltă. Cerul este sentimentul în care ea s-a acomodat ca o pasăre. Este văzduhul care o invită spre libertate, şi în acelaşi timp o îngrădeşte de jumătate de univers.

Este apa în care pluteşte fără să se gândească la nimic. Iar dacă vine pericolul înecului, colacul de salvare este îmbrăţişarea celui drag.

Nu mă întrebaţi la ce mă refer, probabil v-aţi dat seama cu tristeţe şi acrime că sunt fericită. Explicaţiile nu sunt necesare, eu trăiesc.

Mortal e altceva. Există o realitate groaznică, şi anume: creierul e gol de declaraţii când inima e plină de trăiri inefabile.

Când simţi ceva adevărat, nu te mai duce capul să arunci în aer vorbe "profunde" şi "impresionante". Un talent veşnic iubitor, pasionat cel puţin de rutină, are mereu CEVA de spus. 

Dar e uşor a spune lucrurilor pe nume atunci când nimic nu reuşeşte să îţi schimbe lumea. E şi mai simplu să joci teatru de emoţii patologice atunci când eşti sigur, mai mult sau mai puţin, că nici un virus primăvăratic n-ar putea sparge gheaţa pe care o ţii în inimă.

Da, ca un apropo, oamenii puternici au puţină gheaţă care îi debarasează de mentalitatea celor îngrijoraţi de fleacuri fierbinţi. Cu trecerea anilor, cei mai puternici sunt cei care ştiu să treacă peste căldurile ecuatoriale şi să ia din fiecare caniculă câte un strop de ploaie. Picăturile de apă-fulgi au lăsat un strat subţire de nea, menit să lase inima tare să se mai şi topească din când în când, să se remodeleze sub dalta ataşamentului. Frumoasă e flacăra care ştie să aprindă chiar şi acea pojghiţă glaciară, fiind mai puternică decât cea care înteţeşte veşnicile pâlpâiri de suflete neajutorate, incapabile să cunoască minim o raţiune între atâtea instincte.

Rămân în tăcere, ca să nu dezmint ce tot spuneam de la început. Poate că, vreodată, un geniu neînţeles va face o teorie închegată din crâmpeiele scrise de o femeie mai mult sau mai puţin nebună.

Ea nu vrea să mai spună nimic, obosită să dea explicaţii inexplicabile unor trăiri prea descrise de prea mulţi. Şi de ea, la rândul ei. Când purta o mască...

O femeie fericită

O detectezi deodată după zâmbetul copilăros şi puţin prostesc. Şi spui în sinea ta "Oare de ce arată mai frumoasă azi?"
Se plimbă pe stradă cu nişte ochi lucind ca două faruri, puţin ameţită şi uimitor de graţioasă. Ea nu observă pe nimeni, Ea se bucură de florile de liliac şi de ciripitul păsărilor. Parcă merge dansând, când îşi leagănă mlădios picioarele şi pare că abia atinge asfaltul. 
Îşi pune căştile în urechi şi fredonează ca o nebună piesa ei preferată. Oricum, nu îi pasă de părerile celorlalţi. Şi zâmbeşte până la urechi, pentru că lumea se uită straniu la starea ei de bine.

Atunci când se satură să îşi maltrateze iPodul şi urechea muzicală a trecătorilor, începe să fie din nou atentă la ce se petrece în jurul ei. Şi se luminează la faţă când vede copii frumuşei, căţeluşi care se joacă, de parcă ar  fi toţi ai ei. În general, creează impresia că toată natura i se subordonează.

Intră în magazin şi, fără frica de a părea psihopată, începe să măsoare tot ce îi place. Da, de la o vreme este enervant de elegantă şi pare că moare fără atenţie. În realitate, ea nu poate trăi fără a rămâne fidelă stilului ei. Şi da, ea e nebuna care crede că nu poate gândi când nu e pe tocuri.
Dar azi, ea nu se frământă asupra niciunei idei, ea doar cutreieră aleile oraşului în perechea preferată de balerini şi scumpii ei blugi, dacă tot a decis să ia o pauză de la exces de feminitate.

Îşi permite să mănânce o îngheţată după ora de shopping şi de mers, doar a muncit din greu. Şi admite că nu poate trăi fără dulciuri, chiar sub cea mai strictă dietă.
E bucuroasă de dimineaţă, a văzut că a slăbit cu două kilograme în ultimele trei zile. Şi e mândră nevoie mare că a ales o bluză frumoasă la cumpărături.

Capul nu îi stă la haine şi diete, la lecţii şi probleme. Oricum, e fericită că găseşte timp pentru tot ce îi place, că poate scrie când are chef şi poate dansa măcar o dată pe săptămână. E mândră de realizările ei din ultima vreme.

Dar toate bucuriile ei, râsul ei zglobiu, pofta de viaţă se datorează omului care a trezit-o. EA se tot gândeşte la cel care ştie să aprecieze fiecare detaliu care o face deosebită. 
El o admiră. El o caută. El a apărut în viaţa ei.
De aceea, Ea este fericită.