Nu am scris de secole pentru că niciun gând nu a avut curaj să-mi poposească în minte. Nu mai sunt romantica incurabilă din liceu. Nu mai sunt la fel de sensibilă, dar probabil sunt la fel de plângăreață, încercând zadarnic să mă învăț să îmi rețin emoțiile și să nu le mai dau în vileag.
Sunt în vacanță, însă nimic nu mă face să mă simt odihnită. Distracția de câteva zile în urmă mi-a adus în dar un tratament de o săptămână și un voucher de zacere gratuită în pat timp de 96 de ore. Mă doare gâtul la fel de tare ca și acum trei ani, într-o vară pecetluită de disperări adolescentine. Nu mai sunt la fel de tulburată ca și atunci, nici pe departe... Sunt în armonie cu mine însămi și cu cei din jurul meu. Sunt îndrăgostită chiar.
Îmi place viața. Sper că și ea mă place. De altfel, nu știu dacă îi ofer motive...
Cel puțin, ea îmi dăruiește destule.
Sunt în vacanță, însă nimic nu mă face să mă simt odihnită. Distracția de câteva zile în urmă mi-a adus în dar un tratament de o săptămână și un voucher de zacere gratuită în pat timp de 96 de ore. Mă doare gâtul la fel de tare ca și acum trei ani, într-o vară pecetluită de disperări adolescentine. Nu mai sunt la fel de tulburată ca și atunci, nici pe departe... Sunt în armonie cu mine însămi și cu cei din jurul meu. Sunt îndrăgostită chiar.
Îmi place viața. Sper că și ea mă place. De altfel, nu știu dacă îi ofer motive...
Cel puțin, ea îmi dăruiește destule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu