Ce-şi doresc femeile?

Uite că am obosit de amalgamul de stări pe care le am, sunt extenuată de răceală şi de şcoală, de relaxare, cât de straniu nu ar fi, tot mai obosesc... Nu sunt în stare nici să gândesc în engleză. Sunt cam sătulă să scriu în acea limbă internaţională, oricum nimeni nu-mi mai citeşte blogul de o perioadă de timp. Poate că acei scumpi cititori s-au săturat şi ei să citească lucruri pe care eu obosisem să le scriu. Dar în capul meu nu obosesc să-mi apară mereu semne de întrebare(iertaţi-mi repetiţiile enervante)
De exemplu, zilele trecute îmi venise în cap întrebarea, după ore întregi în care tot nu pricepeam ce vreau şi ce să cer lui Moş Crăciun în acea scrisoare pe care aşa şi nu am terminat-o(încep să fiu plicticoasă), în fine, mă întrebam "Ce îşi doresc în general femeile?". Acest semn interogativ a devenit şi mai mare după ce îmi spusesem că, de cele mai multe ori, acea frumoasă jumătate a populaţiei Terrei nu ştie nici ea ce vrea. Oricum, risc să dau răspuns la întrebarea, care, mă tem că îi macină pe mai mulţi(risc să mai şi exagerez).
Femeile nu vor zice niciodata NU unei garderobe mari care să respecte toate preferinţele lor vestimentare. Ele ar prefera, de asemenea, să aibă cariere de succes, să fie în vârf şi să fie respectate pentru aptitudinile lor superbe. Dar parcă nu toate vedetele de succes sunt fericite, nu cred că are sens să mai dau şi exemple. Cu siguranţă că, în subconştiinţă, femeile îşi doresc ceva diferit de lucrurile exclamate în ultimele decenii.

Aţi observat vreodată cum se luminează faţa unei fete admirate de băiat? Sau cât de special îi licăresc ochii atunci când ea este îndrăgostită? Cred că asta explică faptul că, pentru o femeie, nimic nu este mai important în realitate decât iubirea. Ea este cu adevărat fericită atunci când e aproape de familia sa, când are parte de afecţiune din partea prietenilor şi este gata să ofere în schimb atenţie. Femeia se simte femeie atunci când este iubită şi iubeşte la rândul ei. Pentru că, până la urmă, orice femeie este o MAMĂ, fiinţa sortită să fie împlinită prin faptul că poate să ţină la copii pentru eternitate şi să fie apreciată la nesfârşit doar pentru că există în adâncul sufletelor copiilor săi.

Aşa că le doresc tuturor fetelor ca 2012 să le facă fericite şi să le aducă, pe lîngă succese şi vise împlinite, puterea de a iubi puternic şi să ştie că sunt admirate. Ce altceva le-ar mai trebui? 

It's me... again

It's a simple Saturday... Nothing special, nothing out of this worlds. I'm waiting for snow, for special moments. The busy days spent on learning have killed me morally, because then... I was at a little step from forgetting even what is my name... But to be sincere, I was even ready to fall in love, which is so ... irresponsible)))
I was very surprised when I found out, after listening to the radio Kiss FM that the scientists had included love in the list of dangerous diseases. It is called F63 and I'll share the symptoms written on wikipedia.org:

Symptoms

• Clammy hands and dry mouth are symptoms of being love sick.
• When the lover is not nearby, the love sick person may feel bereft, depressed, moody, tearful, anxious and preoccupied. The love sick person may also experience loss of appetite.
• A rapid heartbeat and other common effects of great excitement may occur upon seeing the lover, more so than usual.
• Confusion may result from anxiety around the lover. Stuttering, staring and clumsiness are all aspects of this symptom.

So, Love became something scary for me, because even in the days after receiving this information I continued to act in ways I would never behave for sure. I'm so surprised by myself sometimes that I stop having an absolutelly outlined self-image.

But this is also exaggerated... I'm sure that one day, I'll be ready to give my all to the person I trully love and this day is not today, simply because I'm not in love and ... I'll just continue to dream of the prince that will come after some years when I'll become a complete personality. Till then, I'm waiting for the real Winter that doesn't want to come in Chisinau, for Santa Claus and some memories I would never forget. I will try to enjoy every moment of my life the way it is and not to run into future. I will try to write on my blog more often, just for the joy it brings to me everytime I complete this page with new ideas. I will be myself.

Ziua în care inima-mi bate mai...româneşte

   În această zi deosebită, mă simt obligată să postez în limba mea, limba română, deoarece evenimentul despre care urmează să scriu nu poate fi redat cu aceeaşi nuanţă emotivă, cât de cât profundă, decât în graiul unei naţiuni demne de admiraţie.
Pe data de 1 Decembrie 1918, poporul român a devenit învingător în propria luptă spre crearea unui vis devenit realitate, şi anume, năzuinţa de a vedea înfăptuirea Marei Uniri dintre Transilvania, Bucovina, Basarabia şi Vechiul Regat.

Nu pot să afirm cu fermitate:"Sunt patriotă!", deoarece, încă nu am făcut nimic pentru a dovedi acest fapt. Totuşi, un lucru îl pot afirma fără mustrări de conştiinţă: "Sunt româncă!", fapt de care sunt mândră de când mă ştiu. Sunt o fană a propriului meu neam, care a reuşit să îşi păstreze valorile indiferent de toate obstacolele din paginile lungi ale istoriei unei ţări dezbinate. 

Atmosfera de astăzi dăinuie în timp, de asta sunt sigură cel puţin datorită faptului că îmi bâzâie toată ziua în urechi "Hora Unirii" de Vasile Alecsandri . Şi mai sunt certă de faptul că mai sunt români de pretutindeni care încă mai poartă în suflet speranţa, că, într-o zi la fel de frumoasă ca şi cea de exact 93 de ani în urmă, generaţiile tinere, sesizând aceeaşi necesitate de a trăi în România Mare ca şi cea pe care o simţeau străbunii noştri, vor lupta pentru o Nouă Mare Unire. Printre ei, poate, vor fi nepoţii mei, cărora le voi povesti cu drag ce mult înseamnă să fii parte a unei familii reîntregite, a unui popor împlinit din toate punctele de vedere.