Am cotrobait prin fisierele computerului meu si am descoperit acest propriu artefact pe care l-am scris 8 luni in urma. Acum nu mai simt acea puternica stare, dar poezia ma reprezinta cu aceeasi intensitate. Raman romantica si in mileniul in care muzica despre iubire e mai comerciala, poale, decat telefoanele mobile. Raman romantica, pentru ca nimic nu mi se pare mai frumos decat o poveste de iubire, indiferent de milioanele de opere create pe acest subiect. Raman mereu romantica, si nu pot schimba asta, cel putin atata timp cat inima inca imi mai bate.
CONTROVERSE
Mi-e cald, şi în acelaşi timp... nimic nu mă încălzeşte,
Sunt vie, dar în suflet... (nu) sunt moartă.
Scriu cuvinte, dar nimic nu mă face să le simt,
Pentru că ştiu, în mine, doar la tine tind.
Şi orice altceva a devenit absent în lume,
Mi-e dor de mult cu o durere mută.
Şi tot ce îmi aduce o linişte senină
Este sa-ti văd chipul, o rază de lumină
În întunericul, în bezna sufletului meu
Care-mi face ca inima să-mi bată în alt ritm,
Unul irepetabil, atat de adorat...numele tău…
Şi unde oare se grăbesc vorbele mele?
Le recitesc si văd că... înnebunesc
Şi ele, exprimând disperarea mea plăpândă,
Care stă tacit în mine înecată de sine însăşi.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu