Am un dor nebun de vara, de soare, de zile in care ma simt mai libera ca oricand sa fac ce vreau. Cat de linistita n-as parea, stiu salasluind in mine un dor nestins al libertatii. Al setei de a merge unde mi se-ndreapta ochii. Nu spre o tinta anume, ci spre oaza in care simt ca voi fi bucuroasa. Voi fi puternica.
Mai mult nu am ce zice. As striga si as urla o injuratura. Ridicol, nu? Dar nu sunt in stare. Nu pot. Nu vreau. Nu are rost. Sunt incatusata de raceala, glas ragusit, dar mai ales de constiinta. As striga ca m-am saturat de tot. Dar apoi mi-as da seama ca nu e asa. Si mi-as zice:"Esti o proasta." Pentru ca inca-mi mai pasa de ce vreau sa fac cu viata mea:) Si-mi mai pasa de cineva, de care mi-e sete. Dar asta nu conteaza. Si poate ca, imi place ceea ce fac. Dar asta e secretul meu. Si nimanui nu-i pasa. Doar mie. Sunt multumita.
Ma las dusa de soarta pentru ca a te lupta cu destinul e ca si cum ai obliga un barbat sa poarte sutien - absurd si inutil. Raman eu cu mine, cu propriile-mi vise. Si tin sa cred ca viata nu este o zebra, ci un curcubeu. Nu o tabla de sah, ci un pachet de skittles. Termin ciocolata si tac. Te las in pace, rabdatorule cititor.
Demizara(noul meu nume, obisnuiti-va)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu