NU Zilei "Indragostitilor"

Ieri, stateam la fereastra, bucurandu-ma de soarele puternic,de zapada care i-a dat orasului posomorat o frumusete speciala, o stare foarte placuta de calm. Imi sarise in ochi un caine, un maidanez, care s-a indreptat spre mijlocul terenului de joaca al gradinitei vizavi de blocul in care locuiesc. Eram foarte frapata de felul in care acel catelus  statea fixat intr-un loc anumit, de unde intorcea capul cu disperare in toate directiile, de parca ar fi fost intr-o obsedanta asteptare. Mi se parea ca vedeam, ca intr-un film, intreaga viata a acestei fiinte, mi se parea ca simteam fidelitatea acestei vietati fata de uman, fata de copiii care nu erau la gradinita in geroasa zi de sambata.  Iluzia mi-a fost spulberata in clipa in care 'cutzu' a fugit dintr-o data spre perechea sa, o catelusa plina de viata. Cei doi s-au indepartat, lasandu-ma cu zambetul pe buze.
Astazi, am fost socata de stirea decesului cantaretei legendare, Whitney Houston, piesa "I will always love you" fiind parca un imn pentru toate inimile care stiu sa iubeasca sincer, puternic de-a lungul intregii vieti.
In contradictoriu, apropierea Zilei Internationale a Indragostitilor imi pare o parada a falsei sentimentalitati, o zi in care toti sunt gata sa strige, ca niste cocosi, cat de mult sunt indragostiti. Aceasta "sarbatoare" devine din ce in ce mai comerciala, este foarte absurd modul in care aproape toti devin instant iubareti odata la 365 zile, de parca nu ar avea la dispozitie ani intregi. Chiar si acea inimioara plina de floricele, stelute si sclipici nu ar avea acea conotatie emotiva decat atunci cand e oferita de un suflet ce iubeste inimii pereche. Totusi, acest fapt e destul de uitat de companiile publicitare, de... producatorii bibelourilor, fleacurilor care n-ar avea mai deloc valoare; care ofera variante care mai de care mai grotesti de a face din Ziua Sfantului Valentin o data a intregii lumi, de exemplu felicitari de tipul: "celei mai scumpe surori", "bunicii", "vecinului", "pisicii vecinului" etc. Poeziile de tipul "Roses are red, violets are blue..." creeaza impresia ca ar putea scula oameni de arta din morminte, parerea falsa ca relatiile oamenilor din intreaga lume se limiteaza la culorile florilor. 

Exagerez, desigur, dar am chef sa spun lucrurilor pe nume. In fond, si eu ofeream astfel de inimioare in anii trecuti, fapt care, in loc sa ma bucure, mi-a lasat un sediment greu de explicat, senzatia ca acest schimb de hartie colorata m-a secat de energie. Gesturile pe care le faceam nu erau din suflet, ci din ratiunea ce se conforma cu 'moda' unei zile de februarie. Anume in astfel de clipe ma simt vrednica de mila. Dar atunci, nici eu nu ma pot compatimi.