Ce se întâmplă în lume? Ce-s cu schimburile astea de sex?
Trăim în secolul în care mai totul se întoarce cu susul în jos, mai ales sănătatea mentală a oamenilor.
De aceea mi-am prins gândul că uneori, aş vrea să mă întorc cu vreo câteva secole în urmă, cu vreo câteva ţări mai departe de locul în care mă aflu. Aş vrea să mă întorc în viaţa anterioară în care eram o femeie de rang.
Sunt conştientă că atunci femeile erau considerate mediocre(de parcă azi bărbaţii ar crede altfel...). Da, ele nu aveau întotdeauna acces la învăţătură. Da, ele nu puteau face carieră, ceea ce ar fi cam mortal pentru mine. Da, ele se chinuiau şi atunci să poarte corseturi insuportabile aşa cum azi noi ne înarmăm cu tocuri, machiaj, aceleaşi corseturi, doar puţin mai "umane"...
Dar ele erau ţinute pe un anumit piedestal, bărbaţii erau altfel. Da, ei puteau să susţină ideea - "Demnitatea unui bărbat este în cap şi a unei femei este între picioare"(teribil), dar ei luptau enorm pentru a avea drept la adevărata loialitate feminină. Ei luptau pentru Ele, erau gata să îşi dea viaţa pentru iubitele lor. Ei trebuiau să întoarcă lumea cu susul în jos numai ca să aibă siguranţa că ele răspund sentimentului de iubire.
Azi, sexul este mai accesibil decât guma de mestecat. Azi, ei îşi cumpără jurnalul "Playboy" şi sunt fericiţi, ele pot apărea fără de remuşcări de conştiinţă semidezbrăcate la televizor, dacă ştiu că-s într-un clip cu mai ştii ce vedetă. Azi, tinerii merg la film ca să stea în ultimul rând, dansează la vreun club fiţos ca să mai facă o poză cu schimb de salivă. "Foarte romantic".
Aş vrea să mă întorc în Anglia epocii moderne, când oamenii mergeau la baluri pentru a se cunoaşte, când bărbaţii erau oricând gata de duel doar ca să danseze cu aleasa lor. Aş vrea să mă întorc în Veneţia, Evului Mediu, să aştept cu freamăt de inimă un gondolier la fereastră, să îmi cânte o serenadă. Aş vrea să rămân o taină, să îl cunosc pe cel care mi-ar spune că sunt frumoasă şi nu sexuală. Poate că atunci nu aveam facebook şi găseam inadmisibil să mă vadă cineva în costum de baie, poate că nu eram eu de azi şi nu aveam nici o grijă în viaţă decât cum să îmi ţin evantaiul la următorul carnaval mascat... Dar atunci bărbaţii aveau răbdarea să vadă în fiecare freamăt al voalurilor de rochii un semn ascuns, ştiau să aştepte...
Dar ce are loc acum? În momentul în care femeile au început să-şi dorească să scrie şi ele istorie, bărbaţii au devenit mai anapoda ca niciodată. De ce trebuie să miluim aceste fiinţe complexate, care nu au pierdut încă tendinţa preistorică să fie poligami? Poate că mă mir degeaba, ei doar cred că au pierdut controlul atunci când ele au început să aibă tabieturi de dictator.
Dar de ce totuşi, aţi uitat toţi arta flirtului frumos? De ce zeci de fete frumoase îi sună unui ratat ca să îl cheme la cotlete şi să accepte cu smirenie refuzul lui? De ce băieţii cărora fetele le-au spus "nu" odată nu vor să-şi mai încerce o dată norocul, ştiind că străbunicii lor puteau să o facă de zeci de ori? De ce femeile au început să facă de atâtea ori primul pas? De ce bărbaţii nu mai ştiu să îl facă nici pe al doilea?
.jpg)
Trăim în secolul în care mai totul se întoarce cu susul în jos, mai ales sănătatea mentală a oamenilor.
De aceea mi-am prins gândul că uneori, aş vrea să mă întorc cu vreo câteva secole în urmă, cu vreo câteva ţări mai departe de locul în care mă aflu. Aş vrea să mă întorc în viaţa anterioară în care eram o femeie de rang.
Sunt conştientă că atunci femeile erau considerate mediocre(de parcă azi bărbaţii ar crede altfel...). Da, ele nu aveau întotdeauna acces la învăţătură. Da, ele nu puteau face carieră, ceea ce ar fi cam mortal pentru mine. Da, ele se chinuiau şi atunci să poarte corseturi insuportabile aşa cum azi noi ne înarmăm cu tocuri, machiaj, aceleaşi corseturi, doar puţin mai "umane"...
Dar ele erau ţinute pe un anumit piedestal, bărbaţii erau altfel. Da, ei puteau să susţină ideea - "Demnitatea unui bărbat este în cap şi a unei femei este între picioare"(teribil), dar ei luptau enorm pentru a avea drept la adevărata loialitate feminină. Ei luptau pentru Ele, erau gata să îşi dea viaţa pentru iubitele lor. Ei trebuiau să întoarcă lumea cu susul în jos numai ca să aibă siguranţa că ele răspund sentimentului de iubire.
Azi, sexul este mai accesibil decât guma de mestecat. Azi, ei îşi cumpără jurnalul "Playboy" şi sunt fericiţi, ele pot apărea fără de remuşcări de conştiinţă semidezbrăcate la televizor, dacă ştiu că-s într-un clip cu mai ştii ce vedetă. Azi, tinerii merg la film ca să stea în ultimul rând, dansează la vreun club fiţos ca să mai facă o poză cu schimb de salivă. "Foarte romantic".
Aş vrea să mă întorc în Anglia epocii moderne, când oamenii mergeau la baluri pentru a se cunoaşte, când bărbaţii erau oricând gata de duel doar ca să danseze cu aleasa lor. Aş vrea să mă întorc în Veneţia, Evului Mediu, să aştept cu freamăt de inimă un gondolier la fereastră, să îmi cânte o serenadă. Aş vrea să rămân o taină, să îl cunosc pe cel care mi-ar spune că sunt frumoasă şi nu sexuală. Poate că atunci nu aveam facebook şi găseam inadmisibil să mă vadă cineva în costum de baie, poate că nu eram eu de azi şi nu aveam nici o grijă în viaţă decât cum să îmi ţin evantaiul la următorul carnaval mascat... Dar atunci bărbaţii aveau răbdarea să vadă în fiecare freamăt al voalurilor de rochii un semn ascuns, ştiau să aştepte...
Dar ce are loc acum? În momentul în care femeile au început să-şi dorească să scrie şi ele istorie, bărbaţii au devenit mai anapoda ca niciodată. De ce trebuie să miluim aceste fiinţe complexate, care nu au pierdut încă tendinţa preistorică să fie poligami? Poate că mă mir degeaba, ei doar cred că au pierdut controlul atunci când ele au început să aibă tabieturi de dictator.
Dar de ce totuşi, aţi uitat toţi arta flirtului frumos? De ce zeci de fete frumoase îi sună unui ratat ca să îl cheme la cotlete şi să accepte cu smirenie refuzul lui? De ce băieţii cărora fetele le-au spus "nu" odată nu vor să-şi mai încerce o dată norocul, ştiind că străbunicii lor puteau să o facă de zeci de ori? De ce femeile au început să facă de atâtea ori primul pas? De ce bărbaţii nu mai ştiu să îl facă nici pe al doilea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu