Am în viaţa asta a mea intensă două mari iubiri obsesive şi depresive - Chişinău şi Braşov. Iar zilele mă pendulează prin aceste locuri cu inima şi cu gânduri încete.
Nu ştiu ce să mă fac acum...
M-am întors din Braşov două zile în urmă, nu am stat acolo nici o săptămână. Dar se ştie, orice călătorie schimbă omul, ce să zic de ataşamentul meu pentru acel oraş de poveste.
Stau ciufută şi am impresia că părul meu mai miroase a ţigări şi după două spălări, mulţumită prietenilor lui Serchiş.
Uite că în acel colţ de Românie, mai bine zis centru european, viaţa e altfel... Poate că e mult prea liniştită pentru ritmul nebun deprins de la capitala basarabeană.
Vreau să îmi înec din nou ochii în priveliştea de la Belvedere şi de la cetate, să mai mănânc nişte covrigi săraţi pe lângă bradu cel frumos, să aştept la ce chef mai vrea să mă mai ducă scumpul văr... deşi se pare că nu mai vrea :D
Mănânc portocale şi ascult ceva melancolic, aşa mă simt la fiecare întoarcere de acolo, indiferent de an. Sesizez că am înainte multă distracţie în Moldova, dar ce aş da acum să stau la geam şi să privesc Tâmpa cea înzăpezită, să mai admir o ninsoare deasupra locului despre care mulţi ani în urmă am exclamat fascinată de pe str.Dobrogeanu Gherea - "Ooo, New York!"
Mi-e dor de plimbări cu maşina pe multele sensuri giratorii, chiar de dubstep-ul din Ground Zero şi Trippin şi mă enervez că posturile TV difuzează numai piese triste, să-mi pună sare pe suflet. La radio aud cântece despre despărţiri, de parcă ar plânge cineva de dorul meu acolo...
Dar asta nu mai este modest, nici firesc... Mă leagă prea multe amintiri frumoase de Piaţa Sfatului şi de pietonala din Răcădău. Iar eu sunt o creaţă mult prea sentimentală.
Orice m-ar aştepta în lunile anterioare, promit să mă autobombardez pe str. Jepilor de majoratul lui Dumitru, că un lucru rămâne neschimbat - cheful meu de distracţie. And let the haters hate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu