Din nou, mă arde o poftă sălbatică de scris. De obicei vreau sa zic multe când nu am nimic a spune.
Nu aş spune că totul îmi devine îngrozitor de indiferent.
Nu aş spune că sunt mai obosită decât un cal de curse.
Nu aş spune că pot să am sentimente, din când în când.
Nu aş spune că tu eşti cauza lipsei lor absolute.
Nu aş spune că începe să-mi displacă iarna.
Nu aş spune că vreau schimbări radicale.
Nu aş spune că mă îndrăgostiserăm.
Nu aş spune că mă schimb.
Nu aş spune că mă iriţi.
Nu aş spune că tac.
Nu aş spune. Aş pleca.
Nu aş spune că totul îmi devine îngrozitor de indiferent.
Nu aş spune că sunt mai obosită decât un cal de curse.
Nu aş spune că pot să am sentimente, din când în când.
Nu aş spune că tu eşti cauza lipsei lor absolute.
Nu aş spune că începe să-mi displacă iarna.
Nu aş spune că vreau schimbări radicale.
Nu aş spune că mă îndrăgostiserăm.
Nu aş spune că mă schimb.
Nu aş spune că mă iriţi.
Nu aş spune că tac.
Nu aş spune. Aş pleca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu