Imi felicit toti colegii, prietenii, oamenii care ma stiu cu atatia "tarakani" si afinitati de a fi :D Le urez tuturor mai mult curaj pentru anul care vine, sa poarte numai iubire si zambete, sa fie si mai dispusi de distractie, ca sa mergem toti in anul care vine cu un suflet plin de vise care sa devina realitate incepand cu maine!
luni, 31 decembrie 2012
2012-->2013
Imi felicit toti colegii, prietenii, oamenii care ma stiu cu atatia "tarakani" si afinitati de a fi :D Le urez tuturor mai mult curaj pentru anul care vine, sa poarte numai iubire si zambete, sa fie si mai dispusi de distractie, ca sa mergem toti in anul care vine cu un suflet plin de vise care sa devina realitate incepand cu maine!
joi, 27 decembrie 2012
Troleibuzele din Moldova sau Cum să te sinucizi moral în 23 minute
Nu mai urc în troleibuzuri! Şi nu, nu acept eticheta de "pafas".
Pur şi simplu e o nebunie curată să mai vrei să mergi în acest infern public.
Intru în această pepinieră de moldoveni cu speranţa că mă voi aşeza în curând, ţinând în mâini o geantă de o tonă. Aud parcă de nicăieri o babă aiurită care bolboroseşte pentru întreg troleul cine ştie ce. Mă amuză vocea ei scoasă din desene animate, parcă gata să spună: "Aricică, Martinică, haideţi să ne distrăm iritând controloarea!".
O femeie de a doua tinereţe şi cu unghii false, piscul modei chişinăuene, vine să îmi strige la ureche: "Achitaţ taxa!" şi înghesuie vreo zece oameni posomorâţi.
Mă simt ca un sandviş turtit, mai bine zis ca o bitocikă între multe alte felii de varză. Unii nu şi-au făcut duş dimineaţă, alţii îşi îndesează pe undeva valizele, babele discută politică şi tinerii îşi caută disperat căştile prin buzunare. O fată de alături o sună pe mama sa şi o roagă de zece minute: "Nu, mam, nu şi chiar ţi-i greu sî vii sâ-ni aduşi koftacika sheia rozovă? Nu maaamaaa, nu ti rooog. M-o chemat Valia la dneară sh îmblu ca un bomj." Zâmbesc patetic şi chinuit, ce să mai vorbim... moldovenii şi moda.
Un cutare o "anină" pe Miss Controloarea Biletelor prin reproşarea faptului că şoferu conduce prost:
-Ce femeie la volan merge aşa rău?
-Nu-i femeie, da bărbat, răspunde ea flirtuos.
-Ap şoferu amuia la femeie sî uită şi de asta conduce în dodii.
Lumea râde amuzată, o fată comentează: "Tot timpu femeile-s de vină...". O cărămidă putea fi mai expresivă decât faţa mea la momentul respectiv...
Troleibuzul îşi ia viteză de Formula 1 şi frânează agresiv la fiecare 2 minute, iar eu încerc din răsputeri să mă ţin pe picioare. În sinea mea, încep să număr secundele până voi ieşi din acest "paradis", e clar - nu mai e mult până îmi ies din fire. Membrele mă dor, geanta se îngreunează cu fiecare sută de metri trecută prin minune. Toată lumea arată îngrozitor de îngrijorată şi pocită, pentru că se ştie - moldoveanul are viaţă scurtă şi grea.
Dau să mă aşez în sfârşit, dar o doamnă în etate "ţâţâţâieşte" şi îmi aminteşte că tinerii de azi nu au nici un pic de respect. Parcă a căzut din pod, pentru că nu am văzut-o până acum. O las să stea jos, fiindcă am cei şapte ani de acasă, sper. Mă dor mâinile de la greutatea "poşetei" mele, de picioare mai bine tac şi încerc să mai supravieţuiesc ultimele două staţii anunţate de vocea deja enervantă responsabilei de declamarea fiecărei opriri, şi mă întrebam de ce a zis "Staţia Spitalul Municipal Numărul Unu" şi nu "Staţia MallDova", că doar oricum jumate de transport se goleşte la acest vechi-nou rai al tuturor categoriilor de elită moldovenească.
Atunci când ies din această cutie cu antene, îmi vine să blagoslovesc transportul obştesc pentru şansa de a da atâta valoare aerului curat de afară şi libertăţii de a te mişca fără să te temi că nu ai mult până vei călca sau vei cădea peste cineva, doar pentru că şoferul are ifose de Schumacher. Sunt obosită de moarte şi nu mai pot gândi, îmi dau doar promisiunea că, aşa cum mergeam odată în an cu troleibuzul, voi continua să folosesc la fel de "frecvent" acest iad pe roţi. Până la următorul hop în troleibuz, continui să rabd din lipsă de alegere dragul meu microbuz. Asta e viaţa în capitala Republicii oooof Moldova...
Pur şi simplu e o nebunie curată să mai vrei să mergi în acest infern public.
Intru în această pepinieră de moldoveni cu speranţa că mă voi aşeza în curând, ţinând în mâini o geantă de o tonă. Aud parcă de nicăieri o babă aiurită care bolboroseşte pentru întreg troleul cine ştie ce. Mă amuză vocea ei scoasă din desene animate, parcă gata să spună: "Aricică, Martinică, haideţi să ne distrăm iritând controloarea!".
O femeie de a doua tinereţe şi cu unghii false, piscul modei chişinăuene, vine să îmi strige la ureche: "Achitaţ taxa!" şi înghesuie vreo zece oameni posomorâţi.
Mă simt ca un sandviş turtit, mai bine zis ca o bitocikă între multe alte felii de varză. Unii nu şi-au făcut duş dimineaţă, alţii îşi îndesează pe undeva valizele, babele discută politică şi tinerii îşi caută disperat căştile prin buzunare. O fată de alături o sună pe mama sa şi o roagă de zece minute: "Nu, mam, nu şi chiar ţi-i greu sî vii sâ-ni aduşi koftacika sheia rozovă? Nu maaamaaa, nu ti rooog. M-o chemat Valia la dneară sh îmblu ca un bomj." Zâmbesc patetic şi chinuit, ce să mai vorbim... moldovenii şi moda.
Un cutare o "anină" pe Miss Controloarea Biletelor prin reproşarea faptului că şoferu conduce prost:
-Ce femeie la volan merge aşa rău?
-Nu-i femeie, da bărbat, răspunde ea flirtuos.
-Ap şoferu amuia la femeie sî uită şi de asta conduce în dodii.
Lumea râde amuzată, o fată comentează: "Tot timpu femeile-s de vină...". O cărămidă putea fi mai expresivă decât faţa mea la momentul respectiv...
Troleibuzul îşi ia viteză de Formula 1 şi frânează agresiv la fiecare 2 minute, iar eu încerc din răsputeri să mă ţin pe picioare. În sinea mea, încep să număr secundele până voi ieşi din acest "paradis", e clar - nu mai e mult până îmi ies din fire. Membrele mă dor, geanta se îngreunează cu fiecare sută de metri trecută prin minune. Toată lumea arată îngrozitor de îngrijorată şi pocită, pentru că se ştie - moldoveanul are viaţă scurtă şi grea.
Dau să mă aşez în sfârşit, dar o doamnă în etate "ţâţâţâieşte" şi îmi aminteşte că tinerii de azi nu au nici un pic de respect. Parcă a căzut din pod, pentru că nu am văzut-o până acum. O las să stea jos, fiindcă am cei şapte ani de acasă, sper. Mă dor mâinile de la greutatea "poşetei" mele, de picioare mai bine tac şi încerc să mai supravieţuiesc ultimele două staţii anunţate de vocea deja enervantă responsabilei de declamarea fiecărei opriri, şi mă întrebam de ce a zis "Staţia Spitalul Municipal Numărul Unu" şi nu "Staţia MallDova", că doar oricum jumate de transport se goleşte la acest vechi-nou rai al tuturor categoriilor de elită moldovenească.
Atunci când ies din această cutie cu antene, îmi vine să blagoslovesc transportul obştesc pentru şansa de a da atâta valoare aerului curat de afară şi libertăţii de a te mişca fără să te temi că nu ai mult până vei călca sau vei cădea peste cineva, doar pentru că şoferul are ifose de Schumacher. Sunt obosită de moarte şi nu mai pot gândi, îmi dau doar promisiunea că, aşa cum mergeam odată în an cu troleibuzul, voi continua să folosesc la fel de "frecvent" acest iad pe roţi. Până la următorul hop în troleibuz, continui să rabd din lipsă de alegere dragul meu microbuz. Asta e viaţa în capitala Republicii oooof Moldova...
luni, 24 decembrie 2012
Ideile unui creier zemuit
Astăzi a fost una din primele zile din viaţa mea când am învăţat să gătesc. Am fost straniu de liniştită, de parcă acceptam condiţia - Locul femeii e la bucătărie. Nu cred că este corectă această lege, atâta timp cât în lume, cei mai buni bucătari continuă să fie bărbaţii.
În fine, nu asta voiam să spun, doream să mă refer la faptul că simţeam o plăcere sălbatică în feliatul fileului de pui crud, de parcă redevenisem femeia aceea preistorică din care mă trag. Nimic nu mi se părea mai firesc în acea clipă decât gătitul şi curăţenia. Se pare că după un an de muncă "civilizată" meritam o zi petru pregătiri de Crăciun, cu rol de bucătăreasă şi servitoare.
BALIVERNE, mă dor mâinile.
Sinceră să fiu, am observat că bloggingul este o fericire şi o povară. Nimeni nu te citeşte atâta timp cât nu scrii nimic. Trebuie să fii un scrib non-stop, un sclav al capului care vrea să născocească permanent noi idei. Ca în bucătărie, îţi place să încalci regulile şi să aştepţi cu inima la gură că şi aşa platoul final va întrece orice aşteptare şi va lăsa gura apă cititorilor.
(12 Dec 2012)Viaţa e un teatru plin cu scene prin care toţi trebuie să treacă, neavând dreptul de a se întoarce pe niciuna după ce au mers înainte.
Joc un rol de care nu sunt conştientă. Până la urmă, cine sunt eu?
Deseori mă gândesc - Dacă aş fi privit filmul vieţii pe care o trăiesc, mi-ar fi plăcut personajul pe care îl joc? Oare mi-ar fi părut simpatică o fată cu atâtea iluzii pierdute, atâtea sentimente nefundamentate?
Mi-ar fi plăcut domnişoara care poartă masca zâmbetului întins, sau al chipului crispat de gânduri grăbite?
Mi-ar fi fost aproape de suflet fata cu atâtea confuzii şi speranţe acoperite de negura plictisului cotidian?
Ce aş fi crezut despre viaţa ei ordinară, cu încercarea permanentă de a face totul ca la carte şi de a munci cu înverşunarea hamsterului care aleargă în roată sau a unui portar care rezolvă integrame? Doar el face rebusurile acelea cu atâta chin şi frământare de creier, dar oare are vreun rezultat stoic din asta?
Dar oare sufletul meu situat permanent între cumpeni ştie să decidă? Asta mă zemuieşte, am prea multe neînţelegeri între ce vreau să fac, ce trebuie şi ce îmi e lene să duc până la capăt. Dintre vis şi realitate.
Din fericire sau nefericire, sunt o visătoare. Mă gândesc la tine.
În fine, nu asta voiam să spun, doream să mă refer la faptul că simţeam o plăcere sălbatică în feliatul fileului de pui crud, de parcă redevenisem femeia aceea preistorică din care mă trag. Nimic nu mi se părea mai firesc în acea clipă decât gătitul şi curăţenia. Se pare că după un an de muncă "civilizată" meritam o zi petru pregătiri de Crăciun, cu rol de bucătăreasă şi servitoare.
BALIVERNE, mă dor mâinile.
Sinceră să fiu, am observat că bloggingul este o fericire şi o povară. Nimeni nu te citeşte atâta timp cât nu scrii nimic. Trebuie să fii un scrib non-stop, un sclav al capului care vrea să născocească permanent noi idei. Ca în bucătărie, îţi place să încalci regulile şi să aştepţi cu inima la gură că şi aşa platoul final va întrece orice aşteptare şi va lăsa gura apă cititorilor.
(12 Dec 2012)Viaţa e un teatru plin cu scene prin care toţi trebuie să treacă, neavând dreptul de a se întoarce pe niciuna după ce au mers înainte.
Joc un rol de care nu sunt conştientă. Până la urmă, cine sunt eu?
Deseori mă gândesc - Dacă aş fi privit filmul vieţii pe care o trăiesc, mi-ar fi plăcut personajul pe care îl joc? Oare mi-ar fi părut simpatică o fată cu atâtea iluzii pierdute, atâtea sentimente nefundamentate?
Mi-ar fi plăcut domnişoara care poartă masca zâmbetului întins, sau al chipului crispat de gânduri grăbite?
Mi-ar fi fost aproape de suflet fata cu atâtea confuzii şi speranţe acoperite de negura plictisului cotidian?
Ce aş fi crezut despre viaţa ei ordinară, cu încercarea permanentă de a face totul ca la carte şi de a munci cu înverşunarea hamsterului care aleargă în roată sau a unui portar care rezolvă integrame? Doar el face rebusurile acelea cu atâta chin şi frământare de creier, dar oare are vreun rezultat stoic din asta?
Dar oare sufletul meu situat permanent între cumpeni ştie să decidă? Asta mă zemuieşte, am prea multe neînţelegeri între ce vreau să fac, ce trebuie şi ce îmi e lene să duc până la capăt. Dintre vis şi realitate.
Din fericire sau nefericire, sunt o visătoare. Mă gândesc la tine.
joi, 20 decembrie 2012
10 lucruri pe care le-aş face dacă mâine ar fi cu adevărat Sfârşitul lumii
Dacă ar fi să mor mâine, oare ce aş face? Îmi rămâne doar să presupun şi îmi vin multe idei nebune. Sunt sigură că avem de trăit mulţi ani înainte, dar oare ce merită să faci înainte să îţi iei adio de la viaţă?
Eu una, dacă e mâine apocalipsa, sunt sigură că:
1. Voi telefona toate persoanele care merită să ştie că, odată, eram îndrăgostită nebuneşte de ei, să le spun totul verde în urechi.
2. Voi face o reuniune de familie rapidă ca să îi mai văd pe toţi cei care mă iubesc necondiţionat, să îi pup pentru ultima dată pe mama, tata, bunicii, nanii mei, verişorii iubiţi... Ei îmi sunt cei mai dragi pe lume.
3. Voi merge cu toţi prietenii la o beţie nebună, cu dans şi karaoke, aşa, ca ultima dată.
4. Voi îmbrăţişa oamenii care m-au susţinut în calea spre propriile mele succese, pentru ca să le mulţumesc pentru simpla lor prezenţă în existenţa mea.
5. Voi savura o tonă de colţunaşi, mâncarea mea preferată, pentru că cine se gândeşte la kilograme în plus înainte de tiu-tiu? A da, am uitat de ciocolată :)
6. Îmi voi cere iertare de la toţi cei pe care i-am dezamăgit vreodată, pentru că vreau să plec împăcată cu mine însămi.
7. Le voi face tuturor oamenilor dragi câte un cadou, pentru că nimeni nu are nevoie de bani în lumea cealaltă.
8. Voi citi toate paginile mele de jurnal, să mă asigur că nu am trăit în zadar, că am fost o persoană cu un vulcan de sentimente şi vise.
9. Voi face un reportaj chiar cu o cameră video non-profesionistă despre ce gândesc oamenii din jurul meu înainte de apocalipsă, unde speră să ajungă în viaţa de apoi, ce fac în ultimele clipe(aşa, de amuzament - să ştiu că am murit jurnalistă)
10. Te voi chema la o cafea ca să îţi privesc ultima dată faţa ta dragă. Să îţi spun că mi-ai fost simpatic. Să ştiu ce ai pe suflet fiind încă pe pământ. Să mergem să dansăm, dacă nu ai nimic împotrivă. Să te îmbrăţişez pentru ultima dată. Şi atunci, poate că ne mai întâlnim şi în lumea cealaltă. Poate...
Dar până la vreo apocalipsă reală, continui să îmi ador viaţa normală şi frumoasă aşa cum e, fără decizii pripite şi explozii sentimentale.
miercuri, 19 decembrie 2012
I'm no beauty queen, I'm just beautiful me...
It is so sad to fall out of your supposed love. To understand that your world didn't change at all. That no one really gives the least fuck. It is so sad to be a part of this world. To be on your own. To strive for something you don't even know.
My life would have been so much easier if I have never fallen in love. I wouldn't try to become perfect. I wouldn't have had my permanent urge to write. I wouldn't exist.
Now, I want to give some advise to my invisible woman readers. To the beautiful and to the clever ones.
Girls, be powerful. You know, as Dita von Teese said:
My life would have been so much easier if I have never fallen in love. I wouldn't try to become perfect. I wouldn't have had my permanent urge to write. I wouldn't exist.
Now, I want to give some advise to my invisible woman readers. To the beautiful and to the clever ones.
Girls, be powerful. You know, as Dita von Teese said:
“You can be the ripest, juiciest peach in the world, and there's still going to be somebody who hates peaches.”
Never lose yourselves, be aware of your power. People who can wait receive the most.
But I am so fed up of waiting for happiness, I am going to build my happiness by myself, I am going to love every significant detail of my not-so-boring-in-future-as-I-promise life.And it is not a simple promise, I will strive to become even more powerful than I already am.
I am going to be myself and do what I love besides loving what I do.
You'll see. Expect videos and fun from me next year. I'm a little fed up with looking for princes on white horses. They are the ones who will have to do the research ever now and then.
vineri, 14 decembrie 2012
Unde e romantismul, bărbato-femei ai secolului XXI?
Ce se întâmplă în lume? Ce-s cu schimburile astea de sex?
Trăim în secolul în care mai totul se întoarce cu susul în jos, mai ales sănătatea mentală a oamenilor.
De aceea mi-am prins gândul că uneori, aş vrea să mă întorc cu vreo câteva secole în urmă, cu vreo câteva ţări mai departe de locul în care mă aflu. Aş vrea să mă întorc în viaţa anterioară în care eram o femeie de rang.
Sunt conştientă că atunci femeile erau considerate mediocre(de parcă azi bărbaţii ar crede altfel...). Da, ele nu aveau întotdeauna acces la învăţătură. Da, ele nu puteau face carieră, ceea ce ar fi cam mortal pentru mine. Da, ele se chinuiau şi atunci să poarte corseturi insuportabile aşa cum azi noi ne înarmăm cu tocuri, machiaj, aceleaşi corseturi, doar puţin mai "umane"...
Dar ele erau ţinute pe un anumit piedestal, bărbaţii erau altfel. Da, ei puteau să susţină ideea - "Demnitatea unui bărbat este în cap şi a unei femei este între picioare"(teribil), dar ei luptau enorm pentru a avea drept la adevărata loialitate feminină. Ei luptau pentru Ele, erau gata să îşi dea viaţa pentru iubitele lor. Ei trebuiau să întoarcă lumea cu susul în jos numai ca să aibă siguranţa că ele răspund sentimentului de iubire.
Azi, sexul este mai accesibil decât guma de mestecat. Azi, ei îşi cumpără jurnalul "Playboy" şi sunt fericiţi, ele pot apărea fără de remuşcări de conştiinţă semidezbrăcate la televizor, dacă ştiu că-s într-un clip cu mai ştii ce vedetă. Azi, tinerii merg la film ca să stea în ultimul rând, dansează la vreun club fiţos ca să mai facă o poză cu schimb de salivă. "Foarte romantic".
Aş vrea să mă întorc în Anglia epocii moderne, când oamenii mergeau la baluri pentru a se cunoaşte, când bărbaţii erau oricând gata de duel doar ca să danseze cu aleasa lor. Aş vrea să mă întorc în Veneţia, Evului Mediu, să aştept cu freamăt de inimă un gondolier la fereastră, să îmi cânte o serenadă. Aş vrea să rămân o taină, să îl cunosc pe cel care mi-ar spune că sunt frumoasă şi nu sexuală. Poate că atunci nu aveam facebook şi găseam inadmisibil să mă vadă cineva în costum de baie, poate că nu eram eu de azi şi nu aveam nici o grijă în viaţă decât cum să îmi ţin evantaiul la următorul carnaval mascat... Dar atunci bărbaţii aveau răbdarea să vadă în fiecare freamăt al voalurilor de rochii un semn ascuns, ştiau să aştepte...
Dar ce are loc acum? În momentul în care femeile au început să-şi dorească să scrie şi ele istorie, bărbaţii au devenit mai anapoda ca niciodată. De ce trebuie să miluim aceste fiinţe complexate, care nu au pierdut încă tendinţa preistorică să fie poligami? Poate că mă mir degeaba, ei doar cred că au pierdut controlul atunci când ele au început să aibă tabieturi de dictator.
Dar de ce totuşi, aţi uitat toţi arta flirtului frumos? De ce zeci de fete frumoase îi sună unui ratat ca să îl cheme la cotlete şi să accepte cu smirenie refuzul lui? De ce băieţii cărora fetele le-au spus "nu" odată nu vor să-şi mai încerce o dată norocul, ştiind că străbunicii lor puteau să o facă de zeci de ori? De ce femeile au început să facă de atâtea ori primul pas? De ce bărbaţii nu mai ştiu să îl facă nici pe al doilea?
.jpg)
Trăim în secolul în care mai totul se întoarce cu susul în jos, mai ales sănătatea mentală a oamenilor.
De aceea mi-am prins gândul că uneori, aş vrea să mă întorc cu vreo câteva secole în urmă, cu vreo câteva ţări mai departe de locul în care mă aflu. Aş vrea să mă întorc în viaţa anterioară în care eram o femeie de rang.
Sunt conştientă că atunci femeile erau considerate mediocre(de parcă azi bărbaţii ar crede altfel...). Da, ele nu aveau întotdeauna acces la învăţătură. Da, ele nu puteau face carieră, ceea ce ar fi cam mortal pentru mine. Da, ele se chinuiau şi atunci să poarte corseturi insuportabile aşa cum azi noi ne înarmăm cu tocuri, machiaj, aceleaşi corseturi, doar puţin mai "umane"...
Dar ele erau ţinute pe un anumit piedestal, bărbaţii erau altfel. Da, ei puteau să susţină ideea - "Demnitatea unui bărbat este în cap şi a unei femei este între picioare"(teribil), dar ei luptau enorm pentru a avea drept la adevărata loialitate feminină. Ei luptau pentru Ele, erau gata să îşi dea viaţa pentru iubitele lor. Ei trebuiau să întoarcă lumea cu susul în jos numai ca să aibă siguranţa că ele răspund sentimentului de iubire.
Azi, sexul este mai accesibil decât guma de mestecat. Azi, ei îşi cumpără jurnalul "Playboy" şi sunt fericiţi, ele pot apărea fără de remuşcări de conştiinţă semidezbrăcate la televizor, dacă ştiu că-s într-un clip cu mai ştii ce vedetă. Azi, tinerii merg la film ca să stea în ultimul rând, dansează la vreun club fiţos ca să mai facă o poză cu schimb de salivă. "Foarte romantic".
Aş vrea să mă întorc în Anglia epocii moderne, când oamenii mergeau la baluri pentru a se cunoaşte, când bărbaţii erau oricând gata de duel doar ca să danseze cu aleasa lor. Aş vrea să mă întorc în Veneţia, Evului Mediu, să aştept cu freamăt de inimă un gondolier la fereastră, să îmi cânte o serenadă. Aş vrea să rămân o taină, să îl cunosc pe cel care mi-ar spune că sunt frumoasă şi nu sexuală. Poate că atunci nu aveam facebook şi găseam inadmisibil să mă vadă cineva în costum de baie, poate că nu eram eu de azi şi nu aveam nici o grijă în viaţă decât cum să îmi ţin evantaiul la următorul carnaval mascat... Dar atunci bărbaţii aveau răbdarea să vadă în fiecare freamăt al voalurilor de rochii un semn ascuns, ştiau să aştepte...
Dar ce are loc acum? În momentul în care femeile au început să-şi dorească să scrie şi ele istorie, bărbaţii au devenit mai anapoda ca niciodată. De ce trebuie să miluim aceste fiinţe complexate, care nu au pierdut încă tendinţa preistorică să fie poligami? Poate că mă mir degeaba, ei doar cred că au pierdut controlul atunci când ele au început să aibă tabieturi de dictator.
Dar de ce totuşi, aţi uitat toţi arta flirtului frumos? De ce zeci de fete frumoase îi sună unui ratat ca să îl cheme la cotlete şi să accepte cu smirenie refuzul lui? De ce băieţii cărora fetele le-au spus "nu" odată nu vor să-şi mai încerce o dată norocul, ştiind că străbunicii lor puteau să o facă de zeci de ori? De ce femeile au început să facă de atâtea ori primul pas? De ce bărbaţii nu mai ştiu să îl facă nici pe al doilea?
vineri, 30 noiembrie 2012
What have I discovered about you...
My mind is always working, is also trying to figure out something that doesn't really make sense after all.
I've discovered recently that you are attractive. That your eyes are beautiful and your lips are sexy. That's all, you don't show up, I don't know your personality.
I've discovered I can have a crush when I am not ready for that at all.
I have also discovered that I can be easily disappointed. I make up fights you can not win, in which you can not even be a fighter.
I discovered I like challenges. Especially when it comes to you.
I discovered I am a dummy for the games you play. That I should be aware of the fact you're a player.
I have discovered that the blue colour of your eyes can be either hot as hell or cold as ice.
I've discovered you can be so glacial that all I can feel is a fall of butterflies in my belly.
I had discovered that you caused the existence of those butterflies earlier... Now they stay in cocoons. You made me angry. I've discovered you're irritating as long as I have to discover you on my own...
I've discovered recently that you are attractive. That your eyes are beautiful and your lips are sexy. That's all, you don't show up, I don't know your personality.
I've discovered I can have a crush when I am not ready for that at all.
I have also discovered that I can be easily disappointed. I make up fights you can not win, in which you can not even be a fighter.
I discovered I like challenges. Especially when it comes to you.
I discovered I am a dummy for the games you play. That I should be aware of the fact you're a player.
I have discovered that the blue colour of your eyes can be either hot as hell or cold as ice.
I've discovered you can be so glacial that all I can feel is a fall of butterflies in my belly.
I had discovered that you caused the existence of those butterflies earlier... Now they stay in cocoons. You made me angry. I've discovered you're irritating as long as I have to discover you on my own...
marți, 30 octombrie 2012
Sh*t girls think about
6:00 - Oh God Why? I don't wanna get up. Please, don't wake me up. I don't want to see this world. I don't wanna live on this planet anymore. Go and f*ck yourself, alarm clock. I love my bed!
6:30 - Oh, today is a beautiful day! wiii... I'm going to do my exercises. Lay down and get rid of all the cellulite from your body. (falls asleep) No, I'm perfect just the way I am. (sings: "When I see your face, there's not a thing that I would change... I'm going to make up trololololol)
6:35 - Who invented the eyeliner? Why aren't the lines equal for both of my eyes? Why does my hand shake as I were an alcoholic. Let it be...
6:45 - Breakfast time, yey! except the fact I'm not really hungry...
7:00 - (in da shower, singing) Champagne showers, champagne showers... Let the party rock! When I see yooooour face...[Mom yells: Are we washing elephants in this house or what? How many hours can you stay there?]
7:20 - Where's my lipstick? My lovely rouge! What hour is it? Oh no, my jeans don't fit me! Nooooooooooooo! I am fat. Or...maybe my butt got sexier. Indeed. What earrings fit this dress?
8:00 - School, sweet school. I want to go home. Quickly. I'm sleepy and angry. And I have to endure 6 hours of torture.
8:05 - My dear friends, what would I do without them? Hahaha, that was a good one. Those are my girls.(gossip time about all the things in the world, especially about jerks)
9:30 - Why do we live in this world? What is the sense of life? I am hungry. Maybe I should take a sweet from my bag. I can't find it, my bag is a mess. Check it out, you've found a snickers bar. I will grab just a little bite. A small bite will save me. [the attempt to open the chocolate makes the loudest noise ever] Oh no, people have discovered my crime.. Who cares? Had food.
10:05 - There passes the boy I like. Please say "Hi", please say "Hi". Look at his eyes. Does he have a new haircut? He looks better than ever... Yaaaaaaay he said "hello". Today is not so bad after all.
12:27 - Does this lesson have an end? I'm hungry again. I want to sleep. Wanna peepee.
14:25 - (going home) Thanks God I entered a bus! This rain freaks me out. My hair looks awful. Hope I won't meet anyone. Maan, there's not a spare centimeter in here. Here comes my iPod. P!nk makes my day through my earphones.
15:00 - Finally home. Let's invade the fridge. Yumm, found ready spagetti.
16:35 - Homework? Naaah. What's happening on facebook? Boring. Boring. Boring. Oh, check out 9gag.
18:15 - What time is it? Whaat? Oh, just one more post. Boring. Check out that one. Ha ha ha. Stahp. Do some homework, girl.
19:05 - I hated, hate and I will hate this crap. Why do I need this? I'm so fed up of studying like a nerd all these useless things. I don't have a choice anyway.
21:00 - Let's see what's on TV right now. Another teleshopping advertisment, really? Yey, here comes 'The Voice'. Gotta love this.
22:35 - I'm so hungry at night. No, you're strong enough to give up that awesome looking chocolate. Yes, you can. No, I can't. Yes. Go and brush your teeth.
23:00 - Facebook, facebook. Why doesn't he write to me? Oh, he gave that b*tch a like. I'm so overly attached awkward. Lol.
23:05 - (reading some "before sleep" soap literature) Why don't they hook up? They are made for each other. Oh, I'm going to cry. Well, I'm dumb at times. Hey people, now kiss. I have a paranoia. Maybe I should write in my diary all my "deep" thoughts.
23:45 - One song before sleep. (listening to One Republic-Apologize) Does he think of me right now? I miss him So much. That's stupid.
00:10 - z z z...
miercuri, 3 octombrie 2012
Music addiction and it's ages
The 1st of October is the International Music Day, so I decided to write about the passion that makes our life sound so much better.
People are different and, obviously, their taste in music is also individual. Moreover, there has always been a strong connection between ages and the corresponding preferences about this art.
Children are like parrots - they don't have a definite, outlined impression about beauty, they repeat it from their environment. As a kid, I liked the dance hits, as I used to wag in the whole space of our flat, jumping and spinning with my princess-like dresses at every celebration. And I find it normal for the childhood of a 90's child. But I don't really have any idea about what do children love to listen nowadays... Hannah Montana, Jonas Brothers, Justin Bieber? Well I guess that my preference of singers like Britney Spears and Shakira at the age of 9 wasn't so bad after all... But who am I to judge?
I've also realised that teenagers between the ages 11-15 tend to listen more to the songs that are on the official music top lists. People usually like what the majority loves. I used to have a lot of songs performed by Beyonce, Katy Perry, Lady Gaga, Pink, Rihanna, Justin Timberlake, David Guetta, Usher, Chris Brown on my iPod. I tried to know everything about the latest hits and I listened to the top lists on the radio or music channels every week. I adored the track "Just the way you are" sang by Bruno Mars. I was also influenced by an amazing phenomenon called Adele. She sang from the bottom of her heart the words that could be so appropriate to my experiences that I cried while hearing "Someone like you" for the first time.
With time, I realised that as I grew up, I started to appreciate not only the first top hits and be so conservative(or narrow-minded :D), I began to understand that each music type has a specific beauty, whether it's dubstep or rock, metal or hip-hop. Each style deserves to exist and be valued, correspondingly to the tastes of each person. Myself, I undestood that Skrillex isn't so bad after all, I still love the number one hits, especially when it comes to Gangnam Style and Far East Movement.
But when I want to listen to music I wouldn't live without, I stay tuned to Kelly Clarkson and One Republic. It's possible that my ego is searching for touching lyrics and the harmonious sound of the music that has an astonishing effect: It makes life inspiring. I began addicted to slow songs maybe because my destiny's "DJ got me falling in love".
Generations and music styles are in a continuous change, that's why I hope that, after years, my children won't tell me: "Mom, tell us you didn't listen to such cr*p when you were young."
People are different and, obviously, their taste in music is also individual. Moreover, there has always been a strong connection between ages and the corresponding preferences about this art.
Children are like parrots - they don't have a definite, outlined impression about beauty, they repeat it from their environment. As a kid, I liked the dance hits, as I used to wag in the whole space of our flat, jumping and spinning with my princess-like dresses at every celebration. And I find it normal for the childhood of a 90's child. But I don't really have any idea about what do children love to listen nowadays... Hannah Montana, Jonas Brothers, Justin Bieber? Well I guess that my preference of singers like Britney Spears and Shakira at the age of 9 wasn't so bad after all... But who am I to judge?
I've also realised that teenagers between the ages 11-15 tend to listen more to the songs that are on the official music top lists. People usually like what the majority loves. I used to have a lot of songs performed by Beyonce, Katy Perry, Lady Gaga, Pink, Rihanna, Justin Timberlake, David Guetta, Usher, Chris Brown on my iPod. I tried to know everything about the latest hits and I listened to the top lists on the radio or music channels every week. I adored the track "Just the way you are" sang by Bruno Mars. I was also influenced by an amazing phenomenon called Adele. She sang from the bottom of her heart the words that could be so appropriate to my experiences that I cried while hearing "Someone like you" for the first time.
With time, I realised that as I grew up, I started to appreciate not only the first top hits and be so conservative(or narrow-minded :D), I began to understand that each music type has a specific beauty, whether it's dubstep or rock, metal or hip-hop. Each style deserves to exist and be valued, correspondingly to the tastes of each person. Myself, I undestood that Skrillex isn't so bad after all, I still love the number one hits, especially when it comes to Gangnam Style and Far East Movement.
But when I want to listen to music I wouldn't live without, I stay tuned to Kelly Clarkson and One Republic. It's possible that my ego is searching for touching lyrics and the harmonious sound of the music that has an astonishing effect: It makes life inspiring. I began addicted to slow songs maybe because my destiny's "DJ got me falling in love".
Generations and music styles are in a continuous change, that's why I hope that, after years, my children won't tell me: "Mom, tell us you didn't listen to such cr*p when you were young."
vineri, 31 august 2012
Iartă moldovenii, Limbă Română...
De Ziua Naţională a Limbii Noastre mă simt îndatorată, din foarte multe motive, să ating subiectul limbii care are un nume, uitat de atâtea decenii ale secolului XX sub pseudonimul "limba moldovenească". În primul rând, pentru a onora sărbătoarea de care avem parte pe 31 august şi Limba Română, pentru care poporul nostru a luptat cu atâta înverşunare în 1989. În al doilea rând, pentru că vreau să mă salvez de la folosirea unui limbaj argotic, necenzurat şi spălăcit printr-o vorbire frumoasă şi corectă, românească sută la sută. Promit că voi face tot posibilul să mă dezic în totalitate de la rusisme întru respectarea propriei mele personalităţi, dar şi a profesiei de jurnalist pe care doresc să o îmbrăţişez.
La şcoală, în parcuri, în mijloacele de transport, în cafenele... mereu sunt fără să vreau ascultătoarea celui mai urât fel de a se vorbi. Ce să mai zic, ultima vreme mă transformasem din martor în victimă. Sau mai bine zis - criminal. Murise în mine fetiţa venită la 13 ani înapoi din România care nu putea suferi cuvântul "prikolino", mai ales rostirea lui.
De ce tinerii de vârsta mea vor să pară mai "блатные", mai "cool" prin folosirea rusismelor şi englezismelor, fără să îşi dea seama de cât de ridicol sună limbajul lor?
Răspunsul vine în minte urmărind emisiunile TV(minim 70% fiind programe de divertisment ruseşti) şi alte canale mass-media, care influenţează intelectul fraged, nemodelat de o educaţie corespunzătoare în privinţa valorilor naţionale. Moldovenii uită că există cuvinte mult mai expresive în limba lor natală şi, prin nevoia mortală de a-şi însufleţi dialogurile, preiau multe elemente de argou din "самый красивый язык на земле". Chiar şi politicienii mai scapă din când în când câte un rusism, inadmisibil şi inacceptabil într-o societate sănătoasă, nu şi în Republica Moldova. Atunci ce le rămâne oamenilor simpli, nearătaţi la ecranele televizoarelor, ca model?
Să nu uităm şi de mediul în care ne aflăm, o Moldovă dictată de tendinţele Pieţei Centrale şi al cântecelor de tip "Raslabon". Adolescenţii apelează la înjurături şi multe alte cuvinte necenzurate din cauza grupului de prieteni căruia îi aparţin, dorind să aibă o viaţă socială cât mai colorată şi să nu fie numiţi "bâci", să rămână "Bratanii" cu care te poţi "kalbasi". Ei au fost dintotdeauna cei care au nevoia de a nu semăna cu adulţii şi au relevat aceeaşi tendinţă şi în discuţii. Chiar dacă ştiu prea bine să vorbească frumos graiul matern, fapt dovedit de repetate ori la orele de Limbă şi Literatură Română, ei se încăpăţânează să apeleze la un bagaj lexical "afighenii". Ce frumos mai sună slovele "tormoz", "klasnâi", "nais", "kapustă", "ia v shoke", "kapetz" (are rost să continui infinitatea acestui şir?) spuse din dorinţa prea puternică de a epata şi a duce lingviştii la infarct. Singura apariţie a astfel de expresii în filmuleţele de pe youtube face ca moldovenii să pară penibili faţă de fiii altor naţionalităţi.
De ce scriu toate aceste idei? Pentru ca să vă conving şi să mă conving că merită să scăpăm de paraziţii verbali şi să vorbim frumos: să spunem "vai" în loc de "oi" sau, cu atât mai rău, "blin", atunci când cădem de pe bicicletă, să spunem "ador hitul acesta" în loc de "abajaiu cântiku ista" şi să zicem "drăguţ" în loc de "utiutiutiu". Pentru ca să nu ne transformăm moral în fiinţe unicelulare, să fim oameni, dar mai ales, oameni care pot vorbi ca nişte OAMENI. Şi pentru ca să nu moară comoara Limbii Române.
La şcoală, în parcuri, în mijloacele de transport, în cafenele... mereu sunt fără să vreau ascultătoarea celui mai urât fel de a se vorbi. Ce să mai zic, ultima vreme mă transformasem din martor în victimă. Sau mai bine zis - criminal. Murise în mine fetiţa venită la 13 ani înapoi din România care nu putea suferi cuvântul "prikolino", mai ales rostirea lui.
De ce tinerii de vârsta mea vor să pară mai "блатные", mai "cool" prin folosirea rusismelor şi englezismelor, fără să îşi dea seama de cât de ridicol sună limbajul lor?
Răspunsul vine în minte urmărind emisiunile TV(minim 70% fiind programe de divertisment ruseşti) şi alte canale mass-media, care influenţează intelectul fraged, nemodelat de o educaţie corespunzătoare în privinţa valorilor naţionale. Moldovenii uită că există cuvinte mult mai expresive în limba lor natală şi, prin nevoia mortală de a-şi însufleţi dialogurile, preiau multe elemente de argou din "самый красивый язык на земле". Chiar şi politicienii mai scapă din când în când câte un rusism, inadmisibil şi inacceptabil într-o societate sănătoasă, nu şi în Republica Moldova. Atunci ce le rămâne oamenilor simpli, nearătaţi la ecranele televizoarelor, ca model?
Să nu uităm şi de mediul în care ne aflăm, o Moldovă dictată de tendinţele Pieţei Centrale şi al cântecelor de tip "Raslabon". Adolescenţii apelează la înjurături şi multe alte cuvinte necenzurate din cauza grupului de prieteni căruia îi aparţin, dorind să aibă o viaţă socială cât mai colorată şi să nu fie numiţi "bâci", să rămână "Bratanii" cu care te poţi "kalbasi". Ei au fost dintotdeauna cei care au nevoia de a nu semăna cu adulţii şi au relevat aceeaşi tendinţă şi în discuţii. Chiar dacă ştiu prea bine să vorbească frumos graiul matern, fapt dovedit de repetate ori la orele de Limbă şi Literatură Română, ei se încăpăţânează să apeleze la un bagaj lexical "afighenii". Ce frumos mai sună slovele "tormoz", "klasnâi", "nais", "kapustă", "ia v shoke", "kapetz" (are rost să continui infinitatea acestui şir?) spuse din dorinţa prea puternică de a epata şi a duce lingviştii la infarct. Singura apariţie a astfel de expresii în filmuleţele de pe youtube face ca moldovenii să pară penibili faţă de fiii altor naţionalităţi.
De ce scriu toate aceste idei? Pentru ca să vă conving şi să mă conving că merită să scăpăm de paraziţii verbali şi să vorbim frumos: să spunem "vai" în loc de "oi" sau, cu atât mai rău, "blin", atunci când cădem de pe bicicletă, să spunem "ador hitul acesta" în loc de "abajaiu cântiku ista" şi să zicem "drăguţ" în loc de "utiutiutiu". Pentru ca să nu ne transformăm moral în fiinţe unicelulare, să fim oameni, dar mai ales, oameni care pot vorbi ca nişte OAMENI. Şi pentru ca să nu moară comoara Limbii Române.
marți, 7 august 2012
Hey, girl! Just Stop! (to all the girls in the world)
I have something to tell you. It's important.
Oh, you don't want to do anything with your life? Poor you...
Now stop all this sh*t and listen to me.
Stop complaining about your love life, about your image, about your family.
Stop creating illusions and living with them.
Stop waiting for something special from the one who doesn't want anything from you.
Stop wearing masks, trying to impress people who have never impressed you.
Stop talking when you don't have anything to say.
Stop laughing when you want to cry.
Stop crying when you want to laugh.
Stop being interested in what others do, just do what you like and love what you do.
Stop pretending to be mature when you are such a child.
Stop having wishes, just convert them into facts.
Stop saying - "I wish I were the best." Just say - "I am the best."
Put your crown on your head and don't let anyone hurt your feelings.
You're a princess and that's all that matters.
Oh, you don't want to do anything with your life? Poor you...
Now stop all this sh*t and listen to me.
Stop complaining about your love life, about your image, about your family.
Stop creating illusions and living with them.
Stop waiting for something special from the one who doesn't want anything from you.
Stop wearing masks, trying to impress people who have never impressed you.
Stop talking when you don't have anything to say.
Stop laughing when you want to cry.
Stop crying when you want to laugh.
Stop being interested in what others do, just do what you like and love what you do.
Stop pretending to be mature when you are such a child.
Stop having wishes, just convert them into facts.
Stop saying - "I wish I were the best." Just say - "I am the best."
Put your crown on your head and don't let anyone hurt your feelings.
You're a princess and that's all that matters.
duminică, 5 august 2012
10 things you MUST do this summer
1. Escape your hometown
Forget all your problems, sorrows and go to the place that will meet you with unforgettable feelings.
2.Go barefoot on the hot sand of the beach
And take a swimsuit with you, as nothing is better than bathing in the cool sea water on a hoooot day.
3. Eat ALL the ice-cream!
But not too much, you surely don't want to catch a cold. And have diabietes. Not to mention cellulite.
4. Try new hobbies
Learn to ride a bike, go camping, try diving or simply raise a kite. Don't be bored and don't be boring.
5. Walk veeeeery much
Climb mountains, hills, run on the beach. This way, you would become healthier, and more attractive. Also, you would surely discover amazing landscapes and feel like the world is yours.
6. Dance until the morning light
Feel free to be yourself and let the music guide you. Dancing is the best remedy against bad mood and dark thoughts.
7. Sleep under the starlight
It's summertime, it's hot. Try something refreshing and romantic - sleep on the green grass and admire the bright sky, be a part of the nature. And make a wish whether a star falls down.
8. Wait for the sunrise on the beach
This breath-taking scenery will make you love the world you live in more than you have ever done. Drink more coffee, be awake at 5 a.m. and sacrifice a part of your beauty sleep - this moment is worth it.
9. Fall in love
Don't be afraid of new feelings! Summertime is the period when you can go crazy and do all the things you don't do during the busy time of the year. Now, you have all the time to give your best to your loved one and not to your work. You have all the time to be open and sincere.
10. Make sure you take all the previous steps with your crush
Because, in the end, what can make you happier than being right next to the one you love and the one who adores you the way you are?
Forget all your problems, sorrows and go to the place that will meet you with unforgettable feelings.
2.Go barefoot on the hot sand of the beach
And take a swimsuit with you, as nothing is better than bathing in the cool sea water on a hoooot day.
3. Eat ALL the ice-cream!
But not too much, you surely don't want to catch a cold. And have diabietes. Not to mention cellulite.
4. Try new hobbies
Learn to ride a bike, go camping, try diving or simply raise a kite. Don't be bored and don't be boring.
5. Walk veeeeery much
Climb mountains, hills, run on the beach. This way, you would become healthier, and more attractive. Also, you would surely discover amazing landscapes and feel like the world is yours.
6. Dance until the morning light
Feel free to be yourself and let the music guide you. Dancing is the best remedy against bad mood and dark thoughts.
7. Sleep under the starlight
It's summertime, it's hot. Try something refreshing and romantic - sleep on the green grass and admire the bright sky, be a part of the nature. And make a wish whether a star falls down.
8. Wait for the sunrise on the beach
This breath-taking scenery will make you love the world you live in more than you have ever done. Drink more coffee, be awake at 5 a.m. and sacrifice a part of your beauty sleep - this moment is worth it.
9. Fall in love
Don't be afraid of new feelings! Summertime is the period when you can go crazy and do all the things you don't do during the busy time of the year. Now, you have all the time to give your best to your loved one and not to your work. You have all the time to be open and sincere.
10. Make sure you take all the previous steps with your crush
Because, in the end, what can make you happier than being right next to the one you love and the one who adores you the way you are?
joi, 26 iulie 2012
My first video
http://www.youtube.com/watch?v=d0uCOICjU_k&feature=plcp
Check out my first new youtube video and tell me your opinion ;)
Check out my first new youtube video and tell me your opinion ;)
joi, 21 iunie 2012
Nu vreau sa-mi fie dor de tine
Sufletul rasuna a pustietate,
Gandurile nu mai au dreptate,
Totul se roteste in acelasi cerc,
Aceleasi amintiri, n-am forta sa le sterg.
Si lacrimile curg siroaie pe obraz,
Nimic din ce-am avut, nu a ramas...
Un deja-vu ma tot omoara incet,
Imi strapunge sigur un pumnal in piept.
Incerc sa scutur iluzii din privire,
Sa nu scot nici un sens din a ta vorbire;
Raman un suflet singur, privat si de iubire
Si de simpla ta prezenta, am doar dezamagire.
Te las sa pleci, esti liber, nu ma chema,
Sunt doar o prizoniera fara dragostea ta...
In soarele apus, nimic nu are sens,
Doar viata ma cuprinde in valmasagul dens.
Si zau as fi uitat ce este demnitatea
Intr-a ta sarutare din eternitate,
Daca stiam ca tu m-adori la fel,
Ca eu sunt pentru tine un tainic tel.
Dar nu-mi mai pasa, indiferenta presupus,
Astept cu dor rasaritul de dupa apus.
Un lucru vreau ca tu sa il tii minte:
Nu vreau sa pleci, caci te-am iubit fierbinte.
Gandurile nu mai au dreptate,
Totul se roteste in acelasi cerc,
Aceleasi amintiri, n-am forta sa le sterg.
Si lacrimile curg siroaie pe obraz,
Nimic din ce-am avut, nu a ramas...
Un deja-vu ma tot omoara incet,
Imi strapunge sigur un pumnal in piept.
Incerc sa scutur iluzii din privire,
Sa nu scot nici un sens din a ta vorbire;
Raman un suflet singur, privat si de iubire
Si de simpla ta prezenta, am doar dezamagire.
Te las sa pleci, esti liber, nu ma chema,
Sunt doar o prizoniera fara dragostea ta...
In soarele apus, nimic nu are sens,
Doar viata ma cuprinde in valmasagul dens.
Si zau as fi uitat ce este demnitatea
Intr-a ta sarutare din eternitate,
Daca stiam ca tu m-adori la fel,
Ca eu sunt pentru tine un tainic tel.
Dar nu-mi mai pasa, indiferenta presupus,
Astept cu dor rasaritul de dupa apus.
Un lucru vreau ca tu sa il tii minte:
Nu vreau sa pleci, caci te-am iubit fierbinte.
vineri, 1 iunie 2012
What goes around comes around
It is the last school day... But it doesn't have any importance.It doesn't matter.
I'm just sad, I am a little unhappy when I realize some things.
I didn't know what a 'karma' is. I felt it on my skin. I understand it evrytime I have the deja-vu feeling, everytime I feel like moments in my life repeat, everytime I feel I live in circles.
Why does it happen?(I think not only to me) Because human beings, exist in bubble-like universes, in worlds that are closed even with the false impression of total freedom to conquer the worlds.
Years come and go, and at the same time people come and go. Into and out of our lives. It is not our choice. It may be destiny, It can be their great decision. These people are all different, but at the same time they are so alike. We may fall in love with them, experience with them feelings that repeat maybe every day, maybe exery year, maybe every decade. And everytime we recognize such emotions, we have the feeling that moments can be so unicue, so irreplaceable, so amazing.
Not to mention the persons I left and who left themselves my routine. It is a continuous process. We can't deal with it, we just say- "This is life!".
And then, we continue to wait for new people to deal with, "new" feelings. Which aren't so new after all. But they are always "new" in our hearts. I'm just waiting for new.
P.S.-I began to write yesterday, have finished the post today.
I'm just sad, I am a little unhappy when I realize some things.
I didn't know what a 'karma' is. I felt it on my skin. I understand it evrytime I have the deja-vu feeling, everytime I feel like moments in my life repeat, everytime I feel I live in circles.
Why does it happen?(I think not only to me) Because human beings, exist in bubble-like universes, in worlds that are closed even with the false impression of total freedom to conquer the worlds.
Years come and go, and at the same time people come and go. Into and out of our lives. It is not our choice. It may be destiny, It can be their great decision. These people are all different, but at the same time they are so alike. We may fall in love with them, experience with them feelings that repeat maybe every day, maybe exery year, maybe every decade. And everytime we recognize such emotions, we have the feeling that moments can be so unicue, so irreplaceable, so amazing.
Not to mention the persons I left and who left themselves my routine. It is a continuous process. We can't deal with it, we just say- "This is life!".
And then, we continue to wait for new people to deal with, "new" feelings. Which aren't so new after all. But they are always "new" in our hearts. I'm just waiting for new.
Hello, Summer!!!
marți, 24 aprilie 2012
Motive pentru care NU merita sa fii indragostita!
Nu imi place, e aiurea sa fii indragostita. Asta e starea care te deconecteaza de la realitate in totalitate, iti filtreaza personalitatea de libertatea pe care o aveai fiind fericita singura cu tine insati. Devii fata pe care nu o recunosti nici tu, cea care vrea obsedant sa vada chipul unui baiat. Esti nebuna la propriu si figurat, nu mai detii controlul actiunilor tale, ce sa mai vorbim de gandurile tale. Cat e ziua de lunga, iti sta zambetul, ochii lui in fata, vocea lui iti rasuna in urechi asa cum te enerveaza momentele penibile cu cantece si mai penibile in cap. Dar tu zambesti in sinea ta, poate cam retardat, si te bucuri de viata cand te astepti mai putin. Altadata poti intra in disperare patetica doar pentru ca el nu-ti zambeste tie, ci unei 'oarecare' pe care nu o vei recunoaste in vecii vecilor drept o fata draguta si amabila. Esti sigura, ai da orice pentru un simplu "Te iubesc" soptit intr-o doara, cu sinceritate. Poate de aceea astepti mereu mesajele de la el mai nerabdatoare decat in copilarie, atunci cand stateai langa Pomul de Craciun visand la papusi vorbitoare cu sute de rochite si la munti de ciocolata. Timpul trece, el nu iti scrie, iar atunci cand il zaresti din nou inima iti bate cu sute de 'bum-bum'uri pe secunda. Si acum ea galopeaza cam in acelasi mod lasand la o parte toate acele lucruri care mai inainte contau semnificativ mai mult pentru tine, parca nu mai ai suflet pentru altceva pe lume, pentru 'neimportant'.
Nu ai fost prea concentrata pe ceea ce am scris, nu-i asa? Stiu de ce- in cap ti-a stat, ca o musca bazaitoare, numai gandul la el. EL.
Nu ai fost prea concentrata pe ceea ce am scris, nu-i asa? Stiu de ce- in cap ti-a stat, ca o musca bazaitoare, numai gandul la el. EL.
duminică, 22 aprilie 2012
E primavara...
E primavara. In clasele primare incepeam la fel lungi texte care descriau frumusetea naturii, texte care nu mai pot fascina pe nimeni. Pe mine, insa, m-a fascinat o proprie revelatie, asa cum inainte ma puteau fascina trilurile pasarilor si multicolorismul florilor de mai.
E primavara si toti se grabesc sa se indragosteasca. As putea sa asociez oamenii cu porumbeii care se infoaie in pene. Vor cu nebunie iubire, vor amintiri de neuitat si senzatii tari. De ce? Pentru ca e primavara.
Dar nu asta mai fascinat. Am fost surprinsa de o idee nebuneasca. Stiu, cel putin din proprie experienta, ca oamenii pot sa zambeasca sau sa planga fara de nici un motiv concret. Sunt clipe in viata cand ne intristam si avem chef sa ne bosumflam sub ploaie, de parca am fi filmati de sute de camere de la Hollywood. Sunt momente cand radem ca niste nebuni, si in acel moment toti se uita la noi de parca am fi iesit din spitalul de nebuni pe covorul rosu. Cred ca asta e telepatia iubirii. Sunt sigura de cand ma stiu ca sufletele pereche sunt sortite de la inceput, din nu mai stiu ce magie si nu mai stiu ce timpuri, sa fie perechi. Oare asta nu ar insemna ca atunci cand iubitul sau iubita ta, inima pe care inca nu ai gasit-o in aceasta lume mare, rade sau plange... tu simti la fel? Mi se pare destul de logic )) Cel putin eu simt ca acel cineva traieste sentimente pe care le traiesc si eu. Si nu conteaza daca acel "print" se afla pe alt continent, in alta tara, sau doar la alt capat de oras. NU are importanta daca vorbeste o alta limba sau are o alta religie, alte principii sau alt mod de viata. Eu simt ca el e sufletul meu pereche, geamanul fiintei mele. Si mi-e dor intr-un dor fara de motiv de acea oglinda pe care inca nu am descoperit-o.
E primavara si toti se grabesc sa se indragosteasca. As putea sa asociez oamenii cu porumbeii care se infoaie in pene. Vor cu nebunie iubire, vor amintiri de neuitat si senzatii tari. De ce? Pentru ca e primavara.
vineri, 6 aprilie 2012
Evadarea din inchisoarea rutinei
Scriu pentru ca simt ca vreau sa scriu. Fac ce vreau, e blogul meu, nu? Nu stiu de ce, ultima vreme imi pun multe semne de intrebare. Si nici acestui fapt nu ii gasesc nici un raspuns. Poate pentru ca a venit primavara. Poate.
Am un dor nebun de vara, de soare, de zile in care ma simt mai libera ca oricand sa fac ce vreau. Cat de linistita n-as parea, stiu salasluind in mine un dor nestins al libertatii. Al setei de a merge unde mi se-ndreapta ochii. Nu spre o tinta anume, ci spre oaza in care simt ca voi fi bucuroasa. Voi fi puternica.
Mai mult nu am ce zice. As striga si as urla o injuratura. Ridicol, nu? Dar nu sunt in stare. Nu pot. Nu vreau. Nu are rost. Sunt incatusata de raceala, glas ragusit, dar mai ales de constiinta. As striga ca m-am saturat de tot. Dar apoi mi-as da seama ca nu e asa. Si mi-as zice:"Esti o proasta." Pentru ca inca-mi mai pasa de ce vreau sa fac cu viata mea:) Si-mi mai pasa de cineva, de care mi-e sete. Dar asta nu conteaza. Si poate ca, imi place ceea ce fac. Dar asta e secretul meu. Si nimanui nu-i pasa. Doar mie. Sunt multumita.
Ma las dusa de soarta pentru ca a te lupta cu destinul e ca si cum ai obliga un barbat sa poarte sutien - absurd si inutil. Raman eu cu mine, cu propriile-mi vise. Si tin sa cred ca viata nu este o zebra, ci un curcubeu. Nu o tabla de sah, ci un pachet de skittles. Termin ciocolata si tac. Te las in pace, rabdatorule cititor.
Demizara(noul meu nume, obisnuiti-va)
Am un dor nebun de vara, de soare, de zile in care ma simt mai libera ca oricand sa fac ce vreau. Cat de linistita n-as parea, stiu salasluind in mine un dor nestins al libertatii. Al setei de a merge unde mi se-ndreapta ochii. Nu spre o tinta anume, ci spre oaza in care simt ca voi fi bucuroasa. Voi fi puternica.
Mai mult nu am ce zice. As striga si as urla o injuratura. Ridicol, nu? Dar nu sunt in stare. Nu pot. Nu vreau. Nu are rost. Sunt incatusata de raceala, glas ragusit, dar mai ales de constiinta. As striga ca m-am saturat de tot. Dar apoi mi-as da seama ca nu e asa. Si mi-as zice:"Esti o proasta." Pentru ca inca-mi mai pasa de ce vreau sa fac cu viata mea:) Si-mi mai pasa de cineva, de care mi-e sete. Dar asta nu conteaza. Si poate ca, imi place ceea ce fac. Dar asta e secretul meu. Si nimanui nu-i pasa. Doar mie. Sunt multumita.
Ma las dusa de soarta pentru ca a te lupta cu destinul e ca si cum ai obliga un barbat sa poarte sutien - absurd si inutil. Raman eu cu mine, cu propriile-mi vise. Si tin sa cred ca viata nu este o zebra, ci un curcubeu. Nu o tabla de sah, ci un pachet de skittles. Termin ciocolata si tac. Te las in pace, rabdatorule cititor.
Demizara(noul meu nume, obisnuiti-va)
joi, 8 martie 2012
Ciudata esti, FEMEIE!
Femeia. Nu cred ca Dumnezeu putea insufleti o creatura mai interesanta decat asta. Atat de comuna si atat de diferita ca mod de viata, ca diversitate.
Femeia este frumoasa. Asta ii e dat de la natura. Dar stiti prin ce invinge femeia natura? Machiajul, slava lui. Poate daca nu exista aceasta arma, voi, barbatilor, nu mai observati aceasta frumusete. Si nu va mai ofticati atat, nu mai exclamati atata ca adorati naturaletea. Voi iubiti cu ochii si, respectiv, iubiti si rimelul, rujul, fardurile si toate acele fleacuri pe care femeile stiu bine sa cheltuie banii.
A, voi va plangeti de banii cheltuiti? Care ar fi rostul sa mai faceti bani daca nu pentru a va admira iubita, cea care se infrumuseteaza de dragul vostru. Stiu ca nu e nimic mai iritant decat fraza: "Draga, rochia asta ma face grasa?". Dar voi iertati-i cicalelile si imbratisati-o strans, nimic nu o face mai fericita si fermecatoare decat admiratia voastra.
Femeia e inteleapta. Ea provoaca barbatul la un continuu joc al mintii, nu il lasa sa se odihneasca. Ce inventii ar mai fi existat daca barbatii nu aveau cui dedica propriile capodopere? Omenirea ar fi ramas la pestera fara de aragaz, masina de spalat, aspirator. Deci, femeia este cheia progresului.
Femeilor li se dedica poezii, cantece, picturi, pentru ca ele pot trezi suflete poetice, pot alina si inflacara.
Femeia poate sa te adore si sa te urasca in urmatorul moment. Zambetul ei cucereste, lacrima stirbeste orice putere barbateasca. Ea se schimba in permanenta, de aceea ramane o taina.
Sa nu uitam ca Femeia este, inainte de toate, MAMA, de aceea, ea merita toate ovatiile din lume. Pentru ca ea este nascuta pentru a da viata si pentru a iubi, pe voi, barbatii.
FELICITARI TUTUROR FEMEILOR DE 8 MARTIE!!!
Femeia este frumoasa. Asta ii e dat de la natura. Dar stiti prin ce invinge femeia natura? Machiajul, slava lui. Poate daca nu exista aceasta arma, voi, barbatilor, nu mai observati aceasta frumusete. Si nu va mai ofticati atat, nu mai exclamati atata ca adorati naturaletea. Voi iubiti cu ochii si, respectiv, iubiti si rimelul, rujul, fardurile si toate acele fleacuri pe care femeile stiu bine sa cheltuie banii.
A, voi va plangeti de banii cheltuiti? Care ar fi rostul sa mai faceti bani daca nu pentru a va admira iubita, cea care se infrumuseteaza de dragul vostru. Stiu ca nu e nimic mai iritant decat fraza: "Draga, rochia asta ma face grasa?". Dar voi iertati-i cicalelile si imbratisati-o strans, nimic nu o face mai fericita si fermecatoare decat admiratia voastra.
Femeia e inteleapta. Ea provoaca barbatul la un continuu joc al mintii, nu il lasa sa se odihneasca. Ce inventii ar mai fi existat daca barbatii nu aveau cui dedica propriile capodopere? Omenirea ar fi ramas la pestera fara de aragaz, masina de spalat, aspirator. Deci, femeia este cheia progresului.
Femeilor li se dedica poezii, cantece, picturi, pentru ca ele pot trezi suflete poetice, pot alina si inflacara.
Femeia poate sa te adore si sa te urasca in urmatorul moment. Zambetul ei cucereste, lacrima stirbeste orice putere barbateasca. Ea se schimba in permanenta, de aceea ramane o taina.
Sa nu uitam ca Femeia este, inainte de toate, MAMA, de aceea, ea merita toate ovatiile din lume. Pentru ca ea este nascuta pentru a da viata si pentru a iubi, pe voi, barbatii.
FELICITARI TUTUROR FEMEILOR DE 8 MARTIE!!!
duminică, 26 februarie 2012
Unde e zambetul?
In decursul saptamanii am deseori ocazia sa parcurg "maratonul" strazilor orasului meu drag. Absurd, nu? Desigur, pentru fiinta mea sociala care trebuie sa mearga la scoala. Si in orele care ma gasesc pe drumurile pline de ghetus si fleoscaiala ale Chisinaului incerc sa descopar... oamenii din jurul meu. In acele clipe, mi se pare ca vad cate o poveste pe chipul fiecaruia.
Stiti ce ma enerveaza? Toti sunt mai posomorati decat o zi de noiembrie. Nimeni nu zambeste, uneori imi vine chiar sa rad isteric de culmea suferintei de pe chipul fiecaruia. Poate ca sunt prea dura, dar chiar am senzatia ca multi au uitat ce este sa fii bucuros in fiece clipa din viata ta, sa stii sa te bucuri de fiecare detaliu oferit de clipa pe care o traiesti. Multi au uitat sa se bucure pentru ca traiesc. Fiecare se scufunda in interiorul sau, se ambaleaza in gandurile sale nefericite despre propriile problemele. Toti uita sa priveasca in jur, si, fiind nemultumiti de ei insisi, privesc mereu in jos nemultumiti in acelasi timp de o lume intreaga. In aceasta fuga de sine si de tot ce mai conteaza, ei nu vad ca sunt oameni care sufera cu adevarat, acei cersetori de pe treptele bisericii, copii care plang, batrani care nu au parte de ajutorul celor dragi. Oameni singuri. Cu adevarat SINGURI, ei viseaza sa aiba un suflet apropiat. Iar noi ne inecam intentionat in singuratate.
Sambata, am uitat de acea senzatie. Stiti de ce? Pentru ca ma indragostisem si eram invaluita de placere, de o emotionalitate aparte. Nu ma deranja vantul suparator. Imi placea pana si faptul ca parul meu arata deja ca o matura. Nu imi pasa ca mergeam prin baltoacele cu dimensiuni cosmice pe tocuri, ascultam incontinuu cantecele preferate la iPod. Imi placeau norii. Ma bucuram si mai tare de soarele care iesea timid de dupa ei. Zambeam si toti parca imi zambeau la randul lor. Eram gata sa impart ce am mai bun cu toti. Mi se parea ca tot ce se intampla in jungla orasului era dedicat mie. Iar eu va dedic o urare: Sa fiti indragostiti si sa redescoperiti ce va inconjoara in noi culori, nuante mai dulci decat culorile curcubeului.
Stiti ce ma enerveaza? Toti sunt mai posomorati decat o zi de noiembrie. Nimeni nu zambeste, uneori imi vine chiar sa rad isteric de culmea suferintei de pe chipul fiecaruia. Poate ca sunt prea dura, dar chiar am senzatia ca multi au uitat ce este sa fii bucuros in fiece clipa din viata ta, sa stii sa te bucuri de fiecare detaliu oferit de clipa pe care o traiesti. Multi au uitat sa se bucure pentru ca traiesc. Fiecare se scufunda in interiorul sau, se ambaleaza in gandurile sale nefericite despre propriile problemele. Toti uita sa priveasca in jur, si, fiind nemultumiti de ei insisi, privesc mereu in jos nemultumiti in acelasi timp de o lume intreaga. In aceasta fuga de sine si de tot ce mai conteaza, ei nu vad ca sunt oameni care sufera cu adevarat, acei cersetori de pe treptele bisericii, copii care plang, batrani care nu au parte de ajutorul celor dragi. Oameni singuri. Cu adevarat SINGURI, ei viseaza sa aiba un suflet apropiat. Iar noi ne inecam intentionat in singuratate.
Sambata, am uitat de acea senzatie. Stiti de ce? Pentru ca ma indragostisem si eram invaluita de placere, de o emotionalitate aparte. Nu ma deranja vantul suparator. Imi placea pana si faptul ca parul meu arata deja ca o matura. Nu imi pasa ca mergeam prin baltoacele cu dimensiuni cosmice pe tocuri, ascultam incontinuu cantecele preferate la iPod. Imi placeau norii. Ma bucuram si mai tare de soarele care iesea timid de dupa ei. Zambeam si toti parca imi zambeau la randul lor. Eram gata sa impart ce am mai bun cu toti. Mi se parea ca tot ce se intampla in jungla orasului era dedicat mie. Iar eu va dedic o urare: Sa fiti indragostiti si sa redescoperiti ce va inconjoara in noi culori, nuante mai dulci decat culorile curcubeului.
duminică, 12 februarie 2012
NU Zilei "Indragostitilor"
Ieri, stateam la fereastra, bucurandu-ma de soarele puternic,de zapada care i-a dat orasului posomorat o frumusete speciala, o stare foarte placuta de calm. Imi sarise in ochi un caine, un maidanez, care s-a indreptat spre mijlocul terenului de joaca al gradinitei vizavi de blocul in care locuiesc. Eram foarte frapata de felul in care acel catelus statea fixat intr-un loc anumit, de unde intorcea capul cu disperare in toate directiile, de parca ar fi fost intr-o obsedanta asteptare. Mi se parea ca vedeam, ca intr-un film, intreaga viata a acestei fiinte, mi se parea ca simteam fidelitatea acestei vietati fata de uman, fata de copiii care nu erau la gradinita in geroasa zi de sambata. Iluzia mi-a fost spulberata in clipa in care 'cutzu' a fugit dintr-o data spre perechea sa, o catelusa plina de viata. Cei doi s-au indepartat, lasandu-ma cu zambetul pe buze.
Astazi, am fost socata de stirea decesului cantaretei legendare, Whitney Houston, piesa "I will always love you" fiind parca un imn pentru toate inimile care stiu sa iubeasca sincer, puternic de-a lungul intregii vieti.
In contradictoriu, apropierea Zilei Internationale a Indragostitilor imi pare o parada a falsei sentimentalitati, o zi in care toti sunt gata sa strige, ca niste cocosi, cat de mult sunt indragostiti. Aceasta "sarbatoare" devine din ce in ce mai comerciala, este foarte absurd modul in care aproape toti devin instant iubareti odata la 365 zile, de parca nu ar avea la dispozitie ani intregi. Chiar si acea inimioara plina de floricele, stelute si sclipici nu ar avea acea conotatie emotiva decat atunci cand e oferita de un suflet ce iubeste inimii pereche. Totusi, acest fapt e destul de uitat de companiile publicitare, de... producatorii bibelourilor, fleacurilor care n-ar avea mai deloc valoare; care ofera variante care mai de care mai grotesti de a face din Ziua Sfantului Valentin o data a intregii lumi, de exemplu felicitari de tipul: "celei mai scumpe surori", "bunicii", "vecinului", "pisicii vecinului" etc. Poeziile de tipul "Roses are red, violets are blue..." creeaza impresia ca ar putea scula oameni de arta din morminte, parerea falsa ca relatiile oamenilor din intreaga lume se limiteaza la culorile florilor.
Exagerez, desigur, dar am chef sa spun lucrurilor pe nume. In fond, si eu ofeream astfel de inimioare in anii trecuti, fapt care, in loc sa ma bucure, mi-a lasat un sediment greu de explicat, senzatia ca acest schimb de hartie colorata m-a secat de energie. Gesturile pe care le faceam nu erau din suflet, ci din ratiunea ce se conforma cu 'moda' unei zile de februarie. Anume in astfel de clipe ma simt vrednica de mila. Dar atunci, nici eu nu ma pot compatimi.
Astazi, am fost socata de stirea decesului cantaretei legendare, Whitney Houston, piesa "I will always love you" fiind parca un imn pentru toate inimile care stiu sa iubeasca sincer, puternic de-a lungul intregii vieti.
In contradictoriu, apropierea Zilei Internationale a Indragostitilor imi pare o parada a falsei sentimentalitati, o zi in care toti sunt gata sa strige, ca niste cocosi, cat de mult sunt indragostiti. Aceasta "sarbatoare" devine din ce in ce mai comerciala, este foarte absurd modul in care aproape toti devin instant iubareti odata la 365 zile, de parca nu ar avea la dispozitie ani intregi. Chiar si acea inimioara plina de floricele, stelute si sclipici nu ar avea acea conotatie emotiva decat atunci cand e oferita de un suflet ce iubeste inimii pereche. Totusi, acest fapt e destul de uitat de companiile publicitare, de... producatorii bibelourilor, fleacurilor care n-ar avea mai deloc valoare; care ofera variante care mai de care mai grotesti de a face din Ziua Sfantului Valentin o data a intregii lumi, de exemplu felicitari de tipul: "celei mai scumpe surori", "bunicii", "vecinului", "pisicii vecinului" etc. Poeziile de tipul "Roses are red, violets are blue..." creeaza impresia ca ar putea scula oameni de arta din morminte, parerea falsa ca relatiile oamenilor din intreaga lume se limiteaza la culorile florilor.
joi, 2 februarie 2012
Controverse
CONTROVERSE
Mi-e cald, şi în acelaşi timp... nimic nu mă încălzeşte,
Sunt vie, dar în suflet... (nu) sunt moartă.
Scriu cuvinte, dar nimic nu mă face să le simt,
Pentru că ştiu, în mine, doar la tine tind.
Şi orice altceva a devenit absent în lume,
Mi-e dor de mult cu o durere mută.
Şi tot ce îmi aduce o linişte senină
Este sa-ti văd chipul, o rază de lumină
În întunericul, în bezna sufletului meu
Care-mi face ca inima să-mi bată în alt ritm,
Unul irepetabil, atat de adorat...numele tău…
Şi unde oare se grăbesc vorbele mele?
Le recitesc si văd că... înnebunesc
Şi ele, exprimând disperarea mea plăpândă,
Care stă tacit în mine înecată de sine însăşi.
vineri, 27 ianuarie 2012
Silence
During the whole month I could not find any idea about what to write on my blog. But I would have written if I had had more time. There where so many ideas in my head, I was even ready to write a book if I could spend some time for it. But I was very busy, and now I am really proud of me, because I make strong steps forward becoming a journalist.
I am not modest, but I can't change myself. I am just ashamed of the fact that I couldn't share anything on my blog for so much time. My head is full of ideas that come and go as fast as the past minutes leave me with memories and many awkward thoughts.
Now... I am staying in silence. There's silence in my heart, in my words, in my diary... I am listening to "I love you like a love song" and I dream of the prince whom I'd love to dedicate this song. He is far away from me, I still don't know him ))). I am looking at the clock. It is 05:05 and I smile. It means that someone is thinking of me. I look through the window and I see a world full of snow. Everything is so beautiful here, in Brasov. I continue to stay in silence. I don't want to think about school, about the problems of my daily, about boys who irritate me, about news I'd prefer not to know. I just want to enjoy music and stay in silence with myself.
I am not modest, but I can't change myself. I am just ashamed of the fact that I couldn't share anything on my blog for so much time. My head is full of ideas that come and go as fast as the past minutes leave me with memories and many awkward thoughts.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)